Haidem la teatru!

Un om iubea o capra. Si nu era capra cu trei iezi. In rolul omului, Marces Iures, pe care musai sa-l vedeti daca pana acum nu l-ati vazut la teatru. In rolul caprei, vedeti voi.

Obiecte inutile dupa care ma dau in vant

A mea e mai frumoasa, dar pentru n-am cum sa v-o arat, am gasit ceva oarecum (hm, foarte oarecum) online. Deci am primit de la Mos Nicolae una bucata suport de carte care am vazut eu ca se gaseste si la Carturesti. N-am incercat, dar cred ca merge sa pui pe ea si micul dejun. Am testat-o pe a mea si poate fi folosita inclusiv in baie, in orice caz. Tot la libraria cu dichis, un coltisor cu inutilitati care sa zicem ca ar fi un omagiu adus obiectului-carte.

Omul credincios si necredinciosul hiper-dotat

Un text care a trecut aproape neobservat scrie Plesu in Dilema veche, numarul din 12 ianuarie 2009. Redau doar concluziile:

"1) Rău trebuie că mai stăm, de vreme ce un ins ca Becali poate arăta, contextual, mai bine decît marii noştri lideri victorioşi. 2) O mai veche convingere a mea se dovedeşte îndreptăţită: omul credincios – indiferent de ce credinţă e vorba – poate spune, uneori, chiar dacă nu e hiper-dotat, lucruri mult mai inteligente şi mai cuviincioase decît necredinciosul hiper-dotat. Cu alte cuvinte, intelectual vorbind, ateismul nu rentează, oricît ar fi de „deştept“. (Memorabila ieşire din politică a lui Gigi Becali)".

Tatal lui

Am pus mana in iarna asta pe Scrisori catre fiul meu- Liiceanu- si mi-am dat seama ca, in ciuda a ceva experienta de lectura, m-am pacalit de marketingul ce a inconjurat lansarea cartii. Am gasit scriitura cam pretioasa pentru un tata care ii scrie fiului si m-am enervat de multe ori, inclusiv cand i-a luat zeci de pagini sa se prinda ca pe aceeasi tastatura a telefonului mobil sunt si litere si cifre si ca daca zici 0722-martin, zici 0722-627846. M-au amuzat contextele in care vorbeste de prietenul sau Andrei Plesu (chiar si cand doar se vorbeste despre el, Plesu are darul sa insenineze pagina) si pretul pe care amandoi l-au platit celebritatii (p.42): "Se plimba pe un mare bulevard din Pekin, cand si-a dat seama ca din ce in ce mai multi chinezi incep sa se bucure la vederea lui si fac semne extrem de prietenoase. Sa fi fost vreo poza de-a lui prin ziare? s-a gandit o clipa. Dar de ce sa simta chinezii o atat de mare bucurie la vederea ministrului roman al culturii? Cum semnele de simpatie cresteau in mod vizibil de la un minut la altul, Andrei s-a aplecat catre insotitorul sau si l-a rugat sa-i explice ce se intampla. "Acum doua zile, Excelenta, a fost un concert al lui Pavarotti si lumea crede ca sunteti el." La Iasi e confundat cu Ludovic Spiess, la Sinaia cu Radu Anton Roman.
Ceva-ceva tot au in comun o parte din personajele de mai sus, si ma refer la pasiunea pentru bucatarie: pe si mai multe pagini, Liiceanu povesteste cum a-nvatat sa prepare Jambalaya, "o reteta din Delta Mississippiului", pe care o povesteste ca pe o piesa in 3 acte.
Cum suntem de acord cu totii ca tatii sunt pisalogi, de multe ori pretiosi, de multe ori plini de ei, rezulta ca Liiceanu e un tata excelent. Ceea ce va doresc si voua sa aveti!

E ceva mai bine

Fost fumator inrait si cu plamanii alterati de raceala inchisorii comuniste, Havel se lupta de cativa ani buni, iar astazi se pare ca a mai castigat o zi. Gandul bun pe care i l-am trimis m-a facut sa-mi amintesc de o seara de hoinareala pe strazile Pragai, in care am dat fix peste drum de hostelul cu mansarda in cer, de locul unde dizidenta comunista se intalnea ca sa cante din alea necantate si unde, in fine, anecdota spune- si nu minte- ca Bill Clinton a cantat la saxofon, aplaudat de astazi mai celebra sa consoarta si chiar si de imprevizibila doamna Albright. Jazz club reduta.

Absente costisitoare

Am lamurit prin Vorbaret, care nu prea stiu de ce, imi mai da tarcoale cand si cand, problema inexplicabilei mele absente. Cum ma simteam carevasazica foarte coupable din motive ca uite, si eu absentez, am ascultat textul vocii de la banca cu foarte mare ingaduinta. "Stiti, va sun in legatura cu o reclamatie pe care ati depus-o la noi in mai 2008", zice vocea. Perplexitate. "Imi crapa obrazul de rusine, dar sa stiti ca eu nu lucram acolo la vremea cand dumneavoastra ati depus reclamatia. V-am sunat pentru ca acum avem un raspuns si voiam sa stiu daca doriti raspunsul in scris sau e suficient sa va explic la telefon". Efectele crizei?