Crestere pana la piciorul broastei

Stire NewsIn: "EURO 2008 a ridicat vânzările agenţei de turism Perfect Tour cu 0,66%, pentru cele peste 150 de pachete destinate evenimentului sportiv primind-se solicitări încă din luna decembrie 2007, au declarat, pentru NewsIn, reprezentanţii operatorului din turism." Acuma nu stiu cum e mai rau: sa fie prostie sau sa fie spaga? Ce crestere e aia de 0,66%?!

Vilegiaturist la tine acasa

E vara si toata lumea cred ca merge cu prietenii la bere, nu pe blog. Putinii mei prieteni de blog cred ca sunt si ei la bere, mai ales ca vreo luna si ceva nu le-am dat niciun semn. Iar cu atata fotbal si campanie electorala cand sa mai citeasca omul? Ba sa citeasca orice, numai sa citeasca. Nu lecturi vreau insa sa recomand, ci calatorii. M-au purtat pasii in weekendul trecut la malul marii noastre negre si din ce in ce mai moarte, unde am descoperit doua locuri carora n-ar trebui sa le fac niciun fel de reclama, pentru ca n-ar avea nevoie si pentru ca, in cazul de fata, cu cat mai putini, cu atat mai selecti. Unul ar fi o cherhana de langa Neptun, unde vine sa manance calcan cu nasturei si Mircea Dinescu (parol!), care insa trece neobservat pe langa familia de lebede stralucitor de albe pripasite in buza cherhanalei. Locul al carui nume nu-l stiu este situat intr-un golfulet linistit chiar pe plaja si este de o mie de ori mai frumos ca vechea vama veche. Puteti ajunge la el cu masina sau cu bicicleta pe niste cararui care si-au facut loc printre campuri intregi de maci.
La o zvarlitura de bat de locul cu pricina am gasit ceva insa si mai uimitor. O frantuzoaica cu mult curaj a deschis un restaurant dichisit cu bucatar-sef frantuz care face un parfait de ti se rostogoleste apoi limba in rrrrrauri-rrrauri. Pivnitele restaurantului adapostesc adevarata comoara insa, vinurile Clos des Colombes, preparate din struguri neaosi. Frantuzoaica ne-a retinut cu drag la povesti si daca hotelul la care lucreaza ar fi fost gata cred ca nici noi nu ne-am mai fi lasat dusi. Cititi despre ea si pe closdescolombes.
Mi-am amintit cu aceasta ocazie un cuvant pe care nu cred ca-l mai foloseste nimeni: vilegiaturist. Vi-l amintiti? Daca da, alcatuiti o scurta compunere (1500 de semne cu spatii max) in care sa povestiti cand ati fost ultima data vilegiaturist. Trimiteti compozitia pe scoop.noicanimeni@gmail.com si puteti castiga un pahar de Clos de Colombes din recolta 2006 (sauvignon blanc).

Jos de pe stalpii electorali

Inimaroiu, Mihalache, Orban, inegalabilul Gaf-Deac, Diaconescu sau Gusa sa faca bine sa vina sa curete mizeria pe care au lasat-o prin tot orasul cu mutrele lor spanzurate intre cablurile de internet si cele ale electrica, in timpul campaniei de la primul tur al localelor. Ar fi o mare dovada de bun simt, dar e greu de crezut ca vreunul il are. Pariu.

Dor de blog

Am lipsit mai bine de o luna. S-au intamplat multe cu mine, poate ca si cu voi. Mi-ar placea sa-mi povestiti ce-ati mai facut. Eu o sa incep cu aseara. Am fost la concert Goldfrapp. Primul meu concert de electro. Doua constatari: una despre oamenii din jur, alta despre muzica. In primul rand, fetele care au acum 14-16 ani nu mai sunt asa de inalte, asa ca piticelor, bucurati-va ca vine o generatie cu care puteti concura pe picior de egalitate.
Muzica electro. M-am bucurat sa-i vad, in sfarsit pe Suie Paparude live, chiar daca sunetul a fost cam murdar (dar poate ca asa si trebuie) si am urmarit cu interes evolutia britanicilor de la addictive tv, care preiau mostre de pelicule cu sunet cu tot si fac colaje video-muzicale. Interesant, haios. Dar dupa atata computer si bubuiala, mi se facuse dor de un instrument, de o voce, de un om. DOrinta mi-a fost indeplinita cu Goldfrapp, insa prea tarziu pentru ca deja ma luase somnul.

Pelerinaj 2004

Investiti in arta, dar numai daca sunteti nefumatori

Imi plac gangurile din Bucuresti, cu pisicile lor si cu izul de mancare si de bloc vechi, din care mai razbate uneori zgmotul vreunui ascensor cu usi de lemn glisante. In gangurile astea in care mereu mi se parea ca se intampla ceva la care eu nu am acces, au inceput sa se instaleze pravalii si carciumioare underground. Par exemple, de vazut Galeria La Perne gazduita de gangul din Calea Victoriei 101, unde Sorina Iuganu isi expune lucrarile, in cadrul expozitiei 13, pana pe 28 aprilie. La o cafea, s-ar putea sa va tenteze sa faceti vreo achizitie, mai ales ca preturile nu depasesc 500 de euro. Daca ar fi sa gasesc vreo hiba locului care nu de mult adapostea magazinul de haine Luna De Krystal, ar fi ca aici se fumeaza, ceea ce inseamna ca puteti sa cumparati panzele duhnind a fum de tigara. Tot in Calea Victoriei, in gangul cu Hippie Hippie Shake, e un magazin mai vechi, care insa abia de curand si-a pus firma. Il cheama Ummagumma si vinde tot felul de traznai, de la rochite de hartie (zau asa, numai mama vitrega o imbraca pe fata din poveste in asa ceva!) si cercei cu skepsis pana la tenisi cu inscrisuri. Preturile corespund zonei, daca tineti cont ca nitel mai incolo e Max Mara, iar peste drum e Furla. Asa ca mai bine investiti in arta, dar numai daca sunteti nefumatori. Ah, si sa riscam si un premiu, mai ales ca fie nu ghiceste nimeni, fie nu nimereste nimeni raspunsul: ce este Ummagumma si cui a apartinut ea? Premiul, o cafea La Perne.
Photo: Courtesy www.unda.ro

La-ntamplare

Ma enerveaza reclamele de pe site-uri care ti se baga in suflet. Vrei sa citesti un text, ele iti impaienjeneaza vazul. Daca ai si boxele deschise, posibil si auzul. Nu deschid decat rareori o reclama de pe site-uri, iar de cele mai mutle ori dau click din intamplare, adica de nervi, sa-l fac sa dispara mai repede. Deci la intamplare. Pentru ca reclama respectiva e obraznica si latra la cursorul mouse-ului tau ca un maidanez. Pai dragi firme multinationale, nationale, medii si mijlocii, chiar asa, la intamplare va vanati voi consumatorii? Sau la nervi? Pai cum ramane cu zicala un client nemultumit e pe jumatate pierdut?