La 1922, Desdemona si Lefty coborau muntele Olimp inarmati cu o cutie de viermi de matase si se imbarcau pe puntea Giuliei. Bithynios, mica asezare montana de numai o suta de locuitori din Vestul Turciei purta din nou fes, dupa o oarecare perioada de independenta. Dar nu doar de asta pleaca cei doi. Intre ei se nascusera sentimente care nu-si au locul intre un frate si o sora si, da, in Lumea noua despre care citisera in corespondenta rara cu verisoara Sourmelina din Detroit, le-ar fi fost simplu sa-si ascunda identitatea si sa-si consume pana la capat dragostea vinovata. La bordul Giuliei, Lefty o curteaza pe Desdemona ca si cand atunci ar fi cunoscut-o pentru prima oara, iar cuplul ajunge centrul atentiei sutelor de imigranti care privesc cu intelegere idila infiripata pe Ocean. Totul decurge conform canonului, iar cu numai cateva zile inainte de a pasi pe Ellis Island, cei doi devin sot si sotie. Dincolo de povestea pseudohermafroditei c
u 5-alfa reductaza,
Middlesex a lui Jeffrey Eugenides vorbeste si despre imigratie si despre cum s-a construit America. Episodul curtatului se va repeta si in
Lumea noua (
Nuovomondo, 2006, regia Emanuele Crialese). De data aceasta un italian si o englezoaica amestecata printre italieni care viseaza ca odata ajunsi in Lumea noua, vor inota in rauri de lapte, vor pescui morcovi uriasi, iar bulbii cepelor vor fi cat casa. Intr-o viziune nemodificata genetic, asa visa si tiganul lui Ion Budai-Deleanu ceva mai devreme si, in comunism, personajele lui Cartarescu din
Levantul. Scenele de reverie sunt amestecate cu saracia lucie. De pus la presat macar cateva imagini: satul italian stancos de la inceput, cu oameni ducand un trai chinuit printre pietre (alt Olimp!); scena plecarii vaporului catre America, cu o multime tacuta care priveste la cei pe care ii vede pentru ultima oara si una care nu stie incotro merge, pe fondul zgomotului teribil al masinariei cu aburi; momentul cand bunica tace si-i transfera vocea nepotului, hotarand astfel ca se va intoarce singura acasa, iar nepotul va ramane alaturi de ceilalti in America, intr-o viata noua; si inca o scena cu doua tabere care se privesc in tacere: barbati americani asteptandu-si mireasa de pe continent, dezamagire de o parte, dezamagire & umilinta de alta la momentul cand vad cine e alesul, cunoscut pana atunci doar din poza retusata. Trierea de pe Ellis Island aminteste ca istoria doar se coafeaza putin: daca la inceputul secolului America ii alegea pe cei sanatosi, buni de munca, cu ceva abilitati, astazi ii alege pe cei destepti, performerii, varfurile. Din cand in cand e util un refresh al memoriei, pentru ca multi au uitat de unde au plecat. Sau nu mai vor sa stie ca am vaslit candva in aceeasi barca. Capisci?
