academician pe divan

prin 2003, Metallica intrase intr-o criza fara precedent. scandalul napster care determinase fanii sa iasa in strada si sa calce in picioare albumele legendarei trupe, problemele cu alcoolul ale lui James Hatfield, dar si plecarea din trupa a lui Jason Newsted pareau ca declansasera sfarsitul Metallica. insa cei 3 ramasi, adica Hatfield, Ulrich si Hammet gasesc puterea s-o ia de la capat. cum credeti? trupa a angajat un psihiatru care a stat impreuna cu ei timp de vreun an de zile, in toate momentele, puse pe pelicula si editate in excelentul documentar Some kind of monster. ce vreau sa zic este ca in aceeasi situatie mi se pare ca se gaseste astazi Academia Catavencu. Multi dintre cei de acolo au facut bani, dar si-au pierdut (interesul pentru) creativitate. O gasca misto, cand zic gasca ma gandesc la band, ca la trupele rock, a devenit business. Clasic. Multi din fostii ziaristi deveniti azi antreprenori frecventeaza gasti paralele. Pe unii asta ii mentine proaspeti. Pe altii, se pare ca le vlaguieste materia prima care i-a facut celebri: umorul. Aud ca Eugen Istodor pregateste un fel de istorie a Academiei. Foarte frumos, pentru ca Academia reprezinta un moment in istoria asta postdecembrista. Sper ca aceasta carte, daca s-o scrie, sa nu insemne statuia pe care altii si-o fac in timpul vietii. In locul lui Mircea Toma as reveni la meseria de baza, cea de psiholog, si i-as pune pe toti pe divan ca sa le rascolesc creativitatea.