Leapsa de la capatul raftului

Monica ma fugareste cu leapsa prin blogosfera. Zice ea:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
...

4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."

Cea mai apropiata carte e deasupra capului, unde e un raft intreg. Am inchis ochii ca sa nu se creada ca as incalca porunca no.5. Andrei Makine, Muzica unei vieti. 105 pagini! Ups. Mai incercam o data. Intindem mana si... hmm... cam subtire, dar poate ca ma-nsel. Borges, Arta poetica. 114 pagini!!! Regret, dar trebuie sa schimb regula. Cine se prinde la joc, are dreptul la trei incercari. Incercam pe raftul de sub tastatura, unde sunt cartile groase. Aoleu, e DEX-ul! Doamne-ajuta sa nu dau peste vreo magarie. Al cincilea rand zice:
1. La fel cu, cum (e), precum (e), dupa cum (e). O carte ca cea din raft. Expr. Ieri
Sper sa primeasca Elsa Brumaru Vorbaretu Normal Mihai Rost
Nu mi-e clar insa ce inseamna aproape de tine. Aproape ca distanta sau cea care ma reprezinta. Hm.

Astazi citim

Sorin Lavric, Noica si miscarea legionara, Humanitas 2007.

Retete noi

Eruca sativa sau rugola/rucola creste in zona Mediteraneana o data pe an si s-ar parea ca se inrudeste cu mai saraca varza. E un pic amaruie, dar nu asa de rau ca papadia. Merge in salate si mai ales aluneca bine cu peste. Se gaseste in piata Amzei.

Noicanimeni la Casa Noica

Paltinis, 26 ianuarie 2008.

Mirela Pitu pleaca de la V+O

Oficial, Mirela Pitu spune ca pleaca pentru a-si vedea de scoala si pentru ca avea nevoie de o pauza. Neoficial insa, fondatoarea V+O in Romania, fost general manager la Synergy, a fost trimisa la odihna de catre managementul din Grecia al firmei. Inca nu se stie cine ii va lua locul si nici daca vreunul din clientii V+O o vor urma. Cosmote, Romtelecom, Coca-Cola, Germanos cu siguranta nu, pentru ca vin din retea, poate altii. V+O mai lucreaza cu Ikea, Microsoft, Garanti Bank.

Home sweet home

Intr-un apartament din Bucuresti. Trofeele de pe raft sporesc valoarea de piata a apartamentului.

Ce salvam iarna

Ca iarna nu-i ca vara se cam vede si din numarul de salvari pe cap de ONG-ist. Carevasazica vara salvam: Vama veche, Delta Dunarii, copacii, sturionii, matraguna, ciulinii Baraganului. Ce salvam iarna? Din ce vad in jur, iarna pare ca salvam gunoi. Gunoiul de Revelion care se depoziteaza peste cel de Craciun, peste care turnam zapada. Pardon: EL toarna zapada. Cu putin noroc, ne ajunge pana prin iulie-august, cand mirosul va fi numai bun sa ne trimita in concediu, in alta tara. Asta se intampla in marele oras. Sa vedem ce se intampla in Vama veche, aia de o salveaza Mircea Toma pe timp de vara. O cunostinta a fost acolo weekendul trecut. Mi-a zis ca atata gunoi n-a vazut in viata ei. Zice, si o cred, ca arata ca la groapa de gunoi Glina. Am intrebat-o daca nu cumva a gasit si borseta mea, aia pe care mi-au furat-o din cort la Stufstock I. Din ce am priceput, Vama veche ar arata acum exact ca un loc numai bun de salvat. Dar cred ca n-ar canta nimeni pe frigul asta acolo, n-ar filma nicio televiziune, nu s-ar baga niciun sponsor. Pariu.

Despre Bucuresti, in provincie

Cum se vede Capitala din Capitala Culturala Europeana a anului 2007:
@ oamenii vor sa te fure la tot pasul
@ mizerie
@ in afara de Casa Poporului, n-ai ce vedea acolo
@ oameni rai
@ se cred toti buricul pamantului
@ nu ai unde parca
@ o gaura neagra
@ isterie
@ iau banii din toata tara si ii cheltuie, vrem autonomie
@ munca multa

Financiarul a deschis plicul

Asa arata invitatia la lansarea Financiarul. Din punctul meu de vedere, ziarul se defineste in acest fel cat se poate de clar: un ziar care are drept target pe asteptatorii de spagi electorale, publicul inactiv, care spera tot timpul sa pice ceva de undeva, nu conteaza cat atata timp cat pica, pe cei care fac coada la pupat moaste. In principiu, sa poti sa-ti definesti asa, intr-un plic, publicul-tinta, nu e neaparat rau. Sunt altii care tot intr-acolo bat, dar vin cu campanii pseudointeligente, care nimeresc ca nuca-n perete. Daca ma gandesc insa la anul in care ne gasim, mie Financiarul imi miroase a fituica electorala cu iz de cotidian de business. Daca nu ma credeti, cititi pagina 32 de azi.

15 ani de Dileme

DILEMA VECHE implineste numarul acesta 15 ani! In cei 15 ani de Dileme, cred ca cel mai bine mi-a ramas in memorie numarul Eminescu, care, la vremea lui, prin '99, a facut mare valva. Poate ca-mi spuneti care a fost al vostru? Regret ca Dilema nu scoate un almanah sau un album de colectie. 15 ani nu-s de colea. La multi ani!

Orasul furat

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand intru in barlogul de serviciu rareori mai ies. Astazi insa am iesit din calculator si din birou, pe strazile marelui oras. Am simtit o mare vina. Ca si cand eram in timpul saptamanii si as fi fost in concediu. Sau ca si cand as fi mintit la serviciu ca sufar de vreo boala si, in schimb, bat maidanul. Ca si cand as fi fost clasa a saptea si as fi chiulit de la ore sa stau in pat acasa si sa citesc. Am stat o data trei zile in casa sa citesc, fara stirea parintilor. Eram intr-un fel de carantina de mine doar stiuta si inventata. Nici cele mai apropiate prietene nu stiau ca ma apucase boala lecturii. Oana si Catalina ma vizitau pana in fata blocului, caci din cauza "bolii" normal ca pretindeam ca nu pot primi. Dialogam de la fereastra. Stiu ca dupa patru zile m-am intors la scoala si eram palida ca un emoticon ca pana si pe mine ma convinsesem sa cred ca sunt bolnava. Dar asta e doar o paranteza. Am fugit pe strada, am furat doua poze strambe si am revenit.

Spargatori din toate tarile, uniti-va!

Zilele astea, la Bucuresti e campionat de Spargatori de nuci. Pai sa numaram: pe 6 ianuarie a fost al nostru, cum era si normal, in calitate de gazda, la Opera. Pe 27 ianuarie, Teatrul Balsoi din Moscova are 2 (doua!) reprezentatii in aceeasi zi, una la 16.00, a doua la 19.00, "la cererea publicului," ambele la Sala Palatului. Si ca sa nu fie mai prejos, pe 11 februarie, de la 19.00, Teatrul de opera si balet din Kiev vine si el cu spargatorii lui, dar la TNB. Si abia am ajuns in februarie!

Inimaroiu se intoarce

Ilustratii la cartea lui Inimaroiu, primarul sectorului 4, scuzati haosul de paginare, nu ma pricep. Primesc lectii la scoop.noicanimeni@gmail.com

Expirat 100%

Nu m-am putut impiedica sa nu observ ca, in seara aceasta, cand l-a avut ca invitat pe omul de afaceri Dinu Patriciu, lui Robert Turcescu i-au tremurat, sa ma iertati, genunchii. Ba chiar mi s-a parut ca pe sub masa, Dinu, cum ii spun apropiatii, ii mai dadea la geoale ca sa-l imbarbateze si sa-i atraga atentia ca a cam exagerat cu intrebarile de doi bani. Caci Robert se incrunta si numai ce-l auzeai: "si cum ati dormit azi noapte, domnule Patriciu? dar cafeaua este suficient de dulce?" Cam asta a fost tonul emisiunii, daca ma intelegeti. Am crezut, la un moment dat, ca Patriciu ar fi venit sa spuna ceva tarii si ca prin mormanul de balast trebuie sa se ascunda ceva. Dar n-am mai avut rabdare si am venit sa-mi vars aici enervarea.

Sectorul 4 e pe primul loc. In campania electorala.

Ca sa nu ramaie si anul acesta repetent (thank you Caragiale!) primarul de la 4 Adrian Inimaroiu a plecat in campanie electorala cu noaptea-n cap. Asa se face ca locuitorii din sectorul mentionat s-au trezit astazi cu niste cartulii pe care pensionarii din blocul meu le-au dat mai departe nepotilor, luandu-le drept carti de colorat. Plan urbanistic integrat. Primar: Adrian Inimaroiu. Concept, realizare, implementare are 158 de pagini si chiar are desene misto. Cel mai mult mi-a placut cel de la pagina 36, cu niste tipi in uniforme albastre pe banca, ranjind la niste gagici penale de pe banca de vizavi. Din poza lipsesc insa semintele. Sau cea de la pagina 58, cu un muncitor mai macho, la care doua babe de pe o alta banca se uita prin gaurile din ziar. Din multe dintre ele vegheaza un individ care aduce vag cu Inimaroiu, pe care nu ca mi l-as mai aminti, dar a avut grija sa mi-l aminteasca poza de pe coperta 2. Cea mai tare poanta a cartii mi s-a parut insa cea de pe coperta 4, unde scrie ca PENTRU ACEASTA LUCRARE NU AU FOST UTILIZATI BANI PUBLICI. Dar de care? Ca m-am uitat sa prind genericul de final si nu zicea nicaieri MULTUMIRI URMATORILOR FARA DE CARE ACEASTA CARTE NU S-AR FI REALIZAT. Dar, in sfarsit, ma simt mult mai bine ca pana acum stiind chiar de la primarele meu ca "sectorul 4 este singurul din Bucuretsi care beneficiaza de implementarea unui Plan Urbanistic Integrat" (PUI). Bravo, sector, la cat mai multi PUI!

What's next

Definitely I served the king of England. O fi acelasi cu cartea lui Bogumil Hrabal pe care mi-am luat-o absolut aiurea din Praga? Mais qu'elle coincidence! Anyway, filmul lui Jiří Menzel este propunerea cehilor la Oscarul strain din acest an. Scrieti pe blidaru@czech.cz o povestioara si puteti castiga doua bilete gratisse. Detalii pe www.czech-it.ro.

Czech this out!

Ca sa-mi mearga bine tot anul, am inceput anul cultural cu o vizita la Centrul ceh, mai cu seama ca duceam dor de duca sau dor de Praga. Praga n-am gasit, pentru ca prima proiectie din programul pe acest an a fost documentarul american Supersize me (2004). Desi in Romania n-a rulat niciodata, reputatia il precede pe Supersize me, care a facut atatea valuri la el acasa ca puteau fi vazute aproape cu ochiul liber de pe casa poporului. Pentru cei care nu stiti, filmul este povestea unui tip care, timp de o luna, nu mananca si nu bea decat de la McDonald's, cate trei mese pe zi. Rezultatele au fost dezastruoase pentru organism, pentru ca dincolo de cele 11 kilograme castigate, ficatul acestui tip ajunsese sa arate ca cel al unui cirotic. Nu ma ingrijoreaza gandul ca situatia din SUA s-ar putea compara cu cea din Romania. Din fericire, mai avem mult pana acolo, si din motive de ei stiute, cei de la McDo n-au mai deschis nicio locanta de mai bine de 4 ani. Cel mult, documentarul poate sa fie luat drept un avertisment si acum, cat inca suntem departe, sa ne tinem de-o parte. Ce ma ingrijoreaza este un alt lucru. In prezentarea filmului, gazda de la centrul ceh, ne-a spus ca, in Romania, cand o revista culturala a vrut sa publice un articol despre film, McDo a cumparat o pagina de reclama in oglinda articolului. Nu mai stiu daca articolul a aparut sau nu, dar ma-ndoiesc. Din fericire, mesajul filmului a fost atat de viral ca n-a avut nevoie de reviste culturale, dar stau si ma-ntreb cate publicatii ar avea atata cojones, la ora asta, sa scrie despre acest film.
Spre deosebire de Romania, in Cehia filmul a circulat in cinematografe, iar in campania de lansare, firma distribuitoare a facut o demonstratie similara, dar cu hrana si bere ceheasca. Concluziile medicilor au fost, la final, ca invididul testat, culmea, avea o sanatate mai buna decat inainte. Sa fie de vina berea? Nu stiu, insa berea Pilsner Urquell (gratis!)care curge in serile cu film de la centrul ceh pe mine sigur ma face bine.

Later edit: Aici http://freedocumentaries.org/film.php?id=98 Supersize me poate fi downloadat for free.

Rocumente, mockumente, discomente

Inspirata de programarea lui Some kind of monster, Anca Gradinariu publica un articol despre Cele mai bune rockumentare, in Money Express de saptamana aceasta (www.moneyexpress.ro). Aminteste, intre altele, de No direction home si The Last Waltz, ambele semnate Scorsese, unul despre Bob Dylan, altul despre The Band, o trupa care castigase respectul unor artisti mari din anii '70, dar si de documentare mai noi cum este cel despre Kurt Cobain, K. Cobain: About a Son, regizat de Aj Schnak. De la Prince si Madonna pana la Metallica sau Sex Pistols, cu totii au cate o poveste interesanta de spus.

Some Kind of Monster

In seara asta, la 0,50, TVR difuzeaza partea a 2a a documentarului Metallica, some kind of monster, despre care Scoop a scris in urma cu doua luni. L-am vazut prima oara acum mai bine de trei ani, intr-o seara, tarziu, la mall, intr-o sala unde nu eram decat vreo patru oameni. Sunt printre putinii care il au in casa si care l-au vazut de vreo cateva ori. Abia astept sa-l revad diseara!

Alegeri la AJ

As fi vrut sa citesc mai mult despre discutiile care trebuie sa fi avut loc la proaspata Asociatie a Jurnalistilor. Teoretic, erau primele discutii fara CTP, fara Rosca Stanescu. Dar cel putin pana la ora asta, editiile online ale publicatiilor sunt zgarcite sau dezinteresate. Chiar si asa, fara prea multe informatii de la fata locului, in EVZ scapa o informatie aiuritoare: noii alesi s-au rugat de CTP sa stea cu ei macar un an de zile. Cum ar veni pana se pun pe picioare. Nu inteleg. Nu inteleg de ce Tolo sau Ovidiu Nahoi sau Cristian Hostiuc ar fi avut nevoie de CTP. Este singurul din garda CRP prezent in conducerea noii organizatii. Dar poate ca o sa explice Tolo pe blog mai mult.
Presedintele noii organizatii a fost ales Cezar Ion, iar consiliul de conducere este format din Catalin Tolontan („Gazeta Sporturilor”), Cristian Hostiuc („Ziarul Financiar”), Cristian Stoianovici („Radio 21”), Ovidiu Nahoi („Adevarul”) si Dan Horatiu Popa („Hunedoreanul”). Toti cu mandat de un an.

Cand n-ai ce scrie

traiesti, ceea ce va urez si voua. va urma.

Dancing house

Ii spunea Dancing House sau Ginger si Rogers, de la celebrul cuplu de dansatori. E vedeta in centrul orasului nou din Praga, unde se lasa pozata si alintata. Despre ea s-au scris si carti.

432 la Praga

432 rula la Praga. Mi-ar placea sa vad afisele din alte tari. Am inteles ca nici n-ar fi peste tot aceleasi: in unele locuri au preferat-o pe Anamaria Marinca din fata, altii din profil, ma rog, chestii de specific local. Daca aveti afisul sau poze cu afisul din alte parti, trimiteti la scoop.noicanimeni@gmail.com.

Ersatz food

Ceva bataie de cap trebuie sa dea traducatorilor straini filmele romanesti care vorbesc despre perioada de dinainte de '89. Chiar ma-ntrebam cum or fi tradus nechezol? Pentru cei mai tineri, nechezolul era un inlocuitor de cafea, cafea in amestec nu stiu cu ce, pe care eu l-am baut in casa bunicilor, servit cu paie adevarate din gradina. Cred ca ersatz ar fi o traducere potrivita, desi pare sa fie destul de generala. Pentru ca nu doar cafeaua avea inlocuitor, ci si barza, branza, viezurea. Si cred ca si oamenii.

432, la liber

Gata, filmul lui Cristi Mungiu poate fi piratat. N-o spun cu bucurie, pentru ca ma numar printre cei care au mers de doua ori la cinema sa-l vada, dar pe unii s-ar putea sa-i bucure faptul ca DVD-ului cu 432 se gaseste in librarii. L-am gasit la Carturesti si costa undeva sub 50 de lei. Promit o fotografie la subiect. Va urma.

Woman in the wilderness

Un tablou al lui Mucha mi-a taiat respiratia, prevestindu-mi atunci cand l-am vazut ce ma asteapta acasa. N-o sa vedeti prea bine aici, dar dupa dealul din dreapta femeii sta o haita de lupi la panda.

Semne bune pe telefonul mobil

In primul numar de anul acesta din Catavencu, Daniel Goace zice ca, de sarbatori, SMS-urile si mailurile pe care le-am denumit anterior "Fie ca", s-au imputinat fata de anii precedenti. Eu zic ca e bine. Nu doar pentru ca firmele de telefonie vor incasa mai putin din mesajele de sarbatori (desi ziarele au scris ca dimpotriva), ci si pentru ca asta poate fi un prim semn ca:
1. nu mai vrem urari formale;
2. nu mai vrem cadouri fara haz;
3. daca nu mai trimitem urari si nici cadouri fara haz/formale
4. nu mai dam cadouri
5. NU MAI DAM SPAGA?!

O "manifestare cultural-informativă"

Cand esti platit sa scrii si esti in pana de subiecte, te scremi si trebuie sa scoti ceva. Asa par sa stea lucrurile cu Raluca Neagu, care descopera, pentru cititorii Gandul, aripa Scanteia, tainele blogului. Cred ca nici bloggerul Ion Iliescu nu putea sa dea o definitie mai beton ca cea a Ralucai: "aceasta manifestare cultural-informativa numita blog." Dar daca Iliescu si-a facut blog, atunci trebuie obisnuit si targetul sau cu minunile tehnologiei, si asta nu se poate decat cu binisorul, in dulcea limba de lemn. Dincolo de asta, articolul cam are defecte de logica. Sa vedem: "Tragicomedia blogurilor din România este că unii dintre autorii lor, care întâmplător au şi emisiune la tv, se folosesc de respectivul show pentru a-şi promova blogul. Din asta rezultă că, în România din 2008, ştergem pe jos cu televiziunea în favoarea blogurilor. Ele aduc un plus de audienţă şi popularitate şi, cel mai important, pe blog poţi spune orice. Blogul a devenit alternativa la emisiunea televizată, din care CNA-ul monitorizează fiecare cuvânt." Pai ori starul promoveaza blogul ori viceversa ca eu nu mai inteleg nimic. Raluca, te grabisi cu diegesis.

E serioasa

Fetelor, luati-va definitiv gandul de la Sarko. "E serioasa," asa a zis presedintele francez despre relatia sa cu Carla Bruni. In locul Carlei Bruni as fi zis "e groasa." Daca as fi fost in Romania si daca as fi vazut nametii, normal. Honni soit qui mal y pense!

Chiar ma intrebam

Cred ca ultima veste dinspre Zapp a fost in urma cu mai mult de jumatate de an, cand a anuntat ca a primit licenta 3G. De atunci tacere deplina. O tacere care te face sa te gandesti ca
a. cine stie ce planuri marete ar pregati compania
b. compania o duce prost de tot ca nu mai are bani nici de comunicate de presa
In fine, dupa atata amar de vreme, o stire se strecoara azi in Cotidianul. "Reprezentantii firmei de telecomunicatii preconizeaza pentru 2008 o crestere cu cel putin 10-15% a numarului de angajati."
Intrebarea este la ce-o sa-i foloseasca?

Unde sunt copywriterii d'antan?

Nu ca m-as fi grabit sa aflu, dar s-au grabit ei sa se laude. Noul cotidian de business al trustului Intact ar urma sa se numeasca... FINANCIARUL!
Mi-ar fi placut sa particip la brainstorming sa vad si eu ce procese mentale au stat in spatele acestui nume. Voiculestii mai au inca timp sa se razgandeasca. C'mon guys, stim ca se poate.

Frumusetea care este

Dragilor, au fost ani de zile cand Wall Street Journal a refuzat sa publice fotografii pe prima pagina. In locul lor, celebrele desene, pe care in presa romaneasca le-a adoptat mai intai ZF. Mare chestie, o sa ziceti. Snobisme, ce mare lucru daca nu aveau poze. Nu stiu daca era mare lucru, dar a fost mare lucru ca ziarul a ramas asa zeci de ani, in timp ce in jur vajaia de tabloide. Colorat, carevasazica, egal cam tabloid. In presa romaneasca, nu este suficient ca au umplut pana la refuz paginile publicatiilor. Reclamele acum vand ziarele. Cand s-a lansat, anul trecut, Millennium, toate ziarele de business si nu numai erau imbracate in Millennium. Apoi au urmat si altii sau inaintea lor vor mai fi fost si altii dar parca nu la fel de roz. Si ca rozul sa fie total, astazi, luni, 7 ianuarie, prima pagina a celui mai important si mai serios ziar de afaceri romanesc este 100% o reclama la Nivea. "Frumusetea este mai mult decat un ideal si mai mult decat o idee" etc etc etc. Personal, mi-e dor de un spot tot al ZF, marca Tempo (vezi youtube), care pozitiona ziarul intr-un anume fel, adica inteligent & cu umor, punandu-si in cap cohorte feministe cu basmale pe creier. In loc de reclama aceea, astazi, culmea, ZF gazduieste chiar pe prima pagina ditai reclama la o marca de cosmetice de ingrijire. Feminismul ala prost din 2002 a invins in 2008. Nicio diferenta intre reclamele mizerabile care iau fata cladirilor si acestea care iau fata ziarelor.

Ce-mi doresc eu mie

Eu una prefer sa-ncep anul nou asa, cum sa va zic, cu binisorul. Sau sa-l iau cu binisorul, sa nu se sperie, de-aia am si pastrat discretia asta. Acuma, dupa sapte zile, cred ca a venit momentul sa va fac o mare dezvaluire. Si anume ce-mi doresc eu mie. Anul acesta. Anul acesta eu imi doresc mie sa beau multa apa. Ceea ce va doresc si voua!

Katy=Naty

Mare atentie daca cumva mergeti la cumparaturi la Kaufland, in Praga: foarte multe produse ale fratilor Micula sunt deghizate sub nume apropiate de cele romanesti. Cum ar veni, napolitanele Naty, au devenit la ei Katy. S.a.m.d. Nu va lasati pacaliti de ambalaj, dincolo de el gasiti aceeasi chestiune chimica romaneasca. Technorati Profile

Ghici cine vine la Voiculescu?

Nici nu s-au dus bine sarmalele pe gat ca, gogaltz-gogaltz, incepura si primele zvonuri in media: "Stelica" Stelian Negrea, fostul purtator de cuvant al lui Sebastian Vladescu, ziarist de cursa scurta la ZF si Bursa, se pregateste sa revina. De data asta ca redactor-sef la viitorul cotidian de business al lui Voiculescu, al carui nume inca nu l-am aflat. Sa speram ca se va numi altfel decat ceva cu Banii, Money sau Business. Iar lui Stelica sa-i mearga, hac!, cu plin. Parerea mea.

Film de Praga

In timp ce noi ne laudam cu Cold Mountain si inca vreo doua filme care se turneaza la Buftea, Praga "fura" de sub nas Hollywoodului circa 350 de milioane de dolari din productia de film. Cu alte cuvinte, filme ca Identitatea lui Bourne sau nu stiu ce film cu Johnny Depp s-au filmat la Praga. Toate acestea se filmeaza in oras sau pe platourile aflate la cca 11 km de oras, care il au drept actionar, intre altii, pe cehul Milos Forman. Studiourile au fost fondate de tatal acestuia pe la 1920, iar dupa Revolutia de Catifea, fiul a venit si, impreuna cu alti oameni de afaceri de la Hollywood, au preluat afacerea. "La inceput ni s-a parut asa o nebunie ca n-am putut sa nu spunem da", marturisea unul dintre acestia. La inceput au avut probleme cu lipsa personalului calificat si a lipsei de vorbitori de engleza, insa lucrurile s-au schimbat mult. Praga este astazi una din cele trei locatii favorite de catre cinematograful american, alaturi de Canada si Australia. Romania si Bulgaria ar putea fi mai ieftine, dar duc lipsa de... nemti. Like always.

Personal, despre Praga

Numarul familiilor cu copii de pe strazile Pragai si cel al bisericilor pragheze te-ar face sa crezi ca aceasta natie este pioasa. Am cercetat mai adanc problema si am dezlegat misterul. In realitate, praghezii divorteaza cu aceeasi viteza cu care merg la altar: 64 de divorturi la 100 de casatorii. Cat despre biserici, ele sunt pline. Dar doar de turisti. Iar pentru ca enoriasii nu le mai calca pragul, sunt inchiriate pentru concerte de muzica clasica. Tot e bine, in Anglia bisericile intrate in faliment au fost preluate de agentii imobiliare si transformate in case de locuit sau birouri de firma.

Practic, despre Praga

Bani. A se avea in vedere un buget generos, cehii stiu sa scoata bani si din piatra seaca. De preferat sa veniti cu ei schimbati gata in coroane, pierderea e mai consistenta daca schimbati acolo.
Cazare. Nu va faceti griji, dar ocupati-va din timp. Mai ales in sezon, preturile urca drastic. Fata de la noi insa, puteti gasi numeroase pensiuni si hosteluri ieftine. La pensiunea Merlin, am stat intr-un quad room, adica doua camere cu baie comuna, cu 3.900 CZK/noapte. 25-26 CZK=1 euro. Sigur, mobila IKEA statea sa se prabuseasca, iar peretii de carton puteau fi strapunsi cu pumnul, dar noua ne-a ajuns. Confortul, ca sa parafrazam un ceh, e in alta parte.
Strazi. Se circula usor, infrastructura beton.
Berea (Pivo). Curge in valuri, preturile difera in functie de locatie. Daca bei la periferie nu inseamna neaparat ca vei bea mai ieftin. La Krcma U Parasutistu (Crasma lu' Parasutistu), in Orasul nou, pe langa pensiunea Merlin, am baut cot la cot cu muncitori burtosi, insa berea n-a fost mai ieftina de 30 CZK. In topul preferintelor lui Scoop ar fi, pe locul 1, Staropramen, iar pe locul 2, Budvar si poate pe 3 abia Pilsner Urquell. A nu se neglija microberariile. La Pivovarsky Dum, am testat berea cu aroma de cirese, o bere nefiltrata blonda si una bruna, si mi-am inmuiat buzele in absint. Ca sa intrati aici insa va trebuie musai rezervare, pentru ca turistii fac coada ca sa admire ustensilele de fabricare a berii si sa traga cu ochiul la procesul de fermentare. Nu se fumeaza decat afara.
Mancarea. Proasta. Vorbesc de mancarea cu specific ceh. Porc mult si gras, varza indulcita cu miere si niste rondele care, daca nu sunt de paine de cartof, sunt de cartof, si un sos dulce. Daca abia ai pus piciorul in Praga, e seara si esti lihnit de foame, evita crasmele din centru, s-ar putea sa ai surprize neplacute in buzunar. O portie de rata cu varza plus nelipsitele rondele de cartofi l-au costat pe Scoop in jur de 400 CZK, in prima seara, dupa care si-a bagat mintile in cap. La Pivnice U Svejku (La pivnita lui Svejk), situat pe langa Memorialul anticomunist, am fost cat pe ce sa mananc ciolan de porc, dar m-am oprit la timp pentru ca am descoperit o Paneria care mi-a umplut diminetile cu croasante delicioase si cafea (kava) buna. Bine, adica la fel de prost, dar mai ieftin, am mancat la poalele dealului din orasul vechi (Mala strana), Malostranska restaurace. Doar ca aici nu aveau bere Staropramen.
Cehi, adica praghezi. Nu dau doi bani pe turisti, doar ii exploateaza. Nu stiu engleza, par a sti germana si rusa.
Turism. Prazsky hrad/Castelul Praga te costa 350 CZK sa-l vizitezi integral, e de fapt un oras in oras. Recomandabil sa pleci dimineata din asternut, iar duminica poti sa vezi cum se schimba garda. Gradinile regale sunt inchise iarna, insa Castelul, Biserica Sf Gheorghe si Zlata ulicka (Strada aurarilor) sunt prea destul. Kafka a locuit aici, iar "Castelul" ar fi fost inspirat chiar de Castelul. Capela Betleem nu trebuie ratata, impune (ca toate catedralele gotice) prin maretie si austeritate. Nu ai cum sa eviti Muzeul figurilor de ceara, noi am incercat, dar ne-a iesit de atatea ori in cale pana cand am intrat in el (120 CZK); daca mai sunteti macar un pic copii, atunci o sa va amuze. Nu la fel de tare o sa va amuze Muzeul comunismului (180 CZK), de fapt o colectie privata inghesuita intr-un spatiu cat un apartament cu obiecte pe care mai mult ca sigur ca parintii sau rudele voastre le mai au pe acasa. Poate ca pentru turistii straini ar fi mai de interes, dar pentru cineva venit dintr-o tara cam cu aceleasi probleme, muzeul asta este un mic fasss. In schimb, merita sa dati 120 CZK la Muzeul Mucha, unde puteti vedea cateva din tablourile artistului si cateva fotografii realizata de el insusi. Veti afla ca era prieten cu Gauguin si Rodin, iar in casa artistului de la Paris fratii Lumiere au facut primele proiectii de film. N-am intrat in sinagogile din cartierul evreiesc pentru ca le vazusem pe cele de la Carcovia. In schimb cartierul evreiesc arata mult mai elegant, mai bine intretinut, cu bulevarde aerisite si cladiri care-ti luau ochii. La Cracovia, cartierul evreiesc e o ruina care seamana prea mult cu al nostru Lipscani. Am cascat gura la celebrul ceas astrologic ("doar ataaaat?!"), baut vin fiert si cascat gura la toate nimicurile turistice. Cehii exceleaza in manufactura sau cel putin asa lasa impresia.
Shopping. Cam toate magazinele occidentale sunt acolo, insa sunt scumpe. Hainele sunt urate.
Turisti. Romanii sunt peste tot, acum chiar nu mai am nicio indoiala. Si par sa aiba bani, altfel nu-mi explic isteria romaneasca pe care am auzit-o prin magazine. De fapt, faceau exact ce fac si acasa si ceea ce stiu mai bine: shopping. Multi italieni, mamma mia, rusii si rusoaicele care inca n-au invatat sa foloseasca toaletele publice, si foarte multi asiatici, dar nu doar turisti, ci deja infiltrati in servicii. Turistice, desigur.
M-am mirat teribil ca intr-un oras asa de linistit cam peste tot erau afise care ne atrageau atentia sa avem grija la buzunare. Am avut, prin urmare ne-am si intors cu ceva maruntis in portofele.