Orasul furat

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand intru in barlogul de serviciu rareori mai ies. Astazi insa am iesit din calculator si din birou, pe strazile marelui oras. Am simtit o mare vina. Ca si cand eram in timpul saptamanii si as fi fost in concediu. Sau ca si cand as fi mintit la serviciu ca sufar de vreo boala si, in schimb, bat maidanul. Ca si cand as fi fost clasa a saptea si as fi chiulit de la ore sa stau in pat acasa si sa citesc. Am stat o data trei zile in casa sa citesc, fara stirea parintilor. Eram intr-un fel de carantina de mine doar stiuta si inventata. Nici cele mai apropiate prietene nu stiau ca ma apucase boala lecturii. Oana si Catalina ma vizitau pana in fata blocului, caci din cauza "bolii" normal ca pretindeam ca nu pot primi. Dialogam de la fereastra. Stiu ca dupa patru zile m-am intors la scoala si eram palida ca un emoticon ca pana si pe mine ma convinsesem sa cred ca sunt bolnava. Dar asta e doar o paranteza. Am fugit pe strada, am furat doua poze strambe si am revenit.