Sf. Patriciu

Aseara, David Letterman povestea pe AXN ceva despre St Partick's Day. In romana, St. Patrick a devenit Sf. Patriciu! Domnu' Patriciu cred ca va trebui sa dati de baut.

Vaclav Havel

Cred ca multi v-ati intrebat ce face un presedinte cand nu este in campanie, cand nu apare la televizor, cand nu vorbeste populisto-grav despre probleme "de interes national". Cu toata tabloidizarea presei noastre, n-am vazut vreun demers de acest fel pana acum si, sincer, nici n-am vazut pana acum vreun presedinte caruia sa vreau sa-i patrund in intimitate. Vaclav Havel, ultimul presedinte al Cehoslovaciei si primul presedinte al Cehiei, si-a asumat acest rol, punandu-si viata pe tava in filmul Citizen Havel, ce a putut fi vizionat in urma cu o saptamana la Centrul ceh. "N-o sa fiti niciodata atat de aproape de un presedinte," a avertizat gazda Centrului ceh inaintea vizionarii. As zice ca rareori poti fi asa aproape de un om. In film exista inclusiv imagini de la vizita lui Havel in Romania, in timpul presedintiei lui Emil Constantinesu. Calatorind in avionul care-l poarta spre Romania, presedintele Havel isi corecteaza discursul pe care urmeaza sa-l tina in fata Academiei, politichiei si intelighentiei romane cu ocazia primirii titlului Doctor Honoris Causa. "Din cate imi dau seama, toti cei care vin in Romania primesc premiul pe care o sa-l primesc eu", se amuza presedintele. Un film de vazut de catre alegatori, de catre politicieni si de catre cei care erau prea ocupati cu alte lucruri in vremea cand toate lucrurile acelea s-au intamplat; fiindca nu cred ca vom mai avea ocazia prea curand sa intalnim atata onestitate si atata umor din partea unui politician.

Back in business!

Cum harta crizei a ajuns si in sertarul amnezic al lui Noicanimeni, am hotarat sa las familiei macar impresia ca am o ocupatie si ca nu ma port deja ca un somer. Prin urmare, iata-ma, back in business, fie el si cu o clientela de 5-7 musterii pe zi. E destul de misto sa nu faci nimic si business-ul sa mearga, cine mai poate sa se laude cu asa performante zilele astea? Tu vrei sa-l omori, dar el nu te lasa sa traiesti, vorba aia. Pe vremea cand scriam zilnic, mama imi aducea mancarea la tastatura, plina de repros: "saracu, cat de mult se speteste muncind, mai fa si tu o pauza, nu vezi ca te-ai galbejit, mai iesi si tu la un suc". Ba o auzeam cum se cearta cu nebunul de deasupra ca iar da gauri in pereti cand "lumea munceste". In ultima vreme insa incepuse sa ma cam evite si sa-mi arunce priviri banuitoare. "Nu cumva ai intrat in criza?" Ei, bine, ba da, in criza sunt, si sunt mandru de criza mea. Pai cum asa? Uite-asa: ma bucur de pe-acum ca o sa pot sa povestesc nepotilor, la pensie, cum am apucat marea criza. O sa fiu un erou al nepotilor mei, care se vor mandri cu un bunic care a mai apucat sa vada o cometa, sa traiasca o explozie nucleara, o revolutie si mai stiti voi ce. Mai ce?

Crestere pana la piciorul broastei

Stire NewsIn: "EURO 2008 a ridicat vânzările agenţei de turism Perfect Tour cu 0,66%, pentru cele peste 150 de pachete destinate evenimentului sportiv primind-se solicitări încă din luna decembrie 2007, au declarat, pentru NewsIn, reprezentanţii operatorului din turism." Acuma nu stiu cum e mai rau: sa fie prostie sau sa fie spaga? Ce crestere e aia de 0,66%?!

Vilegiaturist la tine acasa

E vara si toata lumea cred ca merge cu prietenii la bere, nu pe blog. Putinii mei prieteni de blog cred ca sunt si ei la bere, mai ales ca vreo luna si ceva nu le-am dat niciun semn. Iar cu atata fotbal si campanie electorala cand sa mai citeasca omul? Ba sa citeasca orice, numai sa citeasca. Nu lecturi vreau insa sa recomand, ci calatorii. M-au purtat pasii in weekendul trecut la malul marii noastre negre si din ce in ce mai moarte, unde am descoperit doua locuri carora n-ar trebui sa le fac niciun fel de reclama, pentru ca n-ar avea nevoie si pentru ca, in cazul de fata, cu cat mai putini, cu atat mai selecti. Unul ar fi o cherhana de langa Neptun, unde vine sa manance calcan cu nasturei si Mircea Dinescu (parol!), care insa trece neobservat pe langa familia de lebede stralucitor de albe pripasite in buza cherhanalei. Locul al carui nume nu-l stiu este situat intr-un golfulet linistit chiar pe plaja si este de o mie de ori mai frumos ca vechea vama veche. Puteti ajunge la el cu masina sau cu bicicleta pe niste cararui care si-au facut loc printre campuri intregi de maci.
La o zvarlitura de bat de locul cu pricina am gasit ceva insa si mai uimitor. O frantuzoaica cu mult curaj a deschis un restaurant dichisit cu bucatar-sef frantuz care face un parfait de ti se rostogoleste apoi limba in rrrrrauri-rrrauri. Pivnitele restaurantului adapostesc adevarata comoara insa, vinurile Clos des Colombes, preparate din struguri neaosi. Frantuzoaica ne-a retinut cu drag la povesti si daca hotelul la care lucreaza ar fi fost gata cred ca nici noi nu ne-am mai fi lasat dusi. Cititi despre ea si pe closdescolombes.
Mi-am amintit cu aceasta ocazie un cuvant pe care nu cred ca-l mai foloseste nimeni: vilegiaturist. Vi-l amintiti? Daca da, alcatuiti o scurta compunere (1500 de semne cu spatii max) in care sa povestiti cand ati fost ultima data vilegiaturist. Trimiteti compozitia pe scoop.noicanimeni@gmail.com si puteti castiga un pahar de Clos de Colombes din recolta 2006 (sauvignon blanc).

Jos de pe stalpii electorali

Inimaroiu, Mihalache, Orban, inegalabilul Gaf-Deac, Diaconescu sau Gusa sa faca bine sa vina sa curete mizeria pe care au lasat-o prin tot orasul cu mutrele lor spanzurate intre cablurile de internet si cele ale electrica, in timpul campaniei de la primul tur al localelor. Ar fi o mare dovada de bun simt, dar e greu de crezut ca vreunul il are. Pariu.

Dor de blog

Am lipsit mai bine de o luna. S-au intamplat multe cu mine, poate ca si cu voi. Mi-ar placea sa-mi povestiti ce-ati mai facut. Eu o sa incep cu aseara. Am fost la concert Goldfrapp. Primul meu concert de electro. Doua constatari: una despre oamenii din jur, alta despre muzica. In primul rand, fetele care au acum 14-16 ani nu mai sunt asa de inalte, asa ca piticelor, bucurati-va ca vine o generatie cu care puteti concura pe picior de egalitate.
Muzica electro. M-am bucurat sa-i vad, in sfarsit pe Suie Paparude live, chiar daca sunetul a fost cam murdar (dar poate ca asa si trebuie) si am urmarit cu interes evolutia britanicilor de la addictive tv, care preiau mostre de pelicule cu sunet cu tot si fac colaje video-muzicale. Interesant, haios. Dar dupa atata computer si bubuiala, mi se facuse dor de un instrument, de o voce, de un om. DOrinta mi-a fost indeplinita cu Goldfrapp, insa prea tarziu pentru ca deja ma luase somnul.

Pelerinaj 2004

Investiti in arta, dar numai daca sunteti nefumatori

Imi plac gangurile din Bucuresti, cu pisicile lor si cu izul de mancare si de bloc vechi, din care mai razbate uneori zgmotul vreunui ascensor cu usi de lemn glisante. In gangurile astea in care mereu mi se parea ca se intampla ceva la care eu nu am acces, au inceput sa se instaleze pravalii si carciumioare underground. Par exemple, de vazut Galeria La Perne gazduita de gangul din Calea Victoriei 101, unde Sorina Iuganu isi expune lucrarile, in cadrul expozitiei 13, pana pe 28 aprilie. La o cafea, s-ar putea sa va tenteze sa faceti vreo achizitie, mai ales ca preturile nu depasesc 500 de euro. Daca ar fi sa gasesc vreo hiba locului care nu de mult adapostea magazinul de haine Luna De Krystal, ar fi ca aici se fumeaza, ceea ce inseamna ca puteti sa cumparati panzele duhnind a fum de tigara. Tot in Calea Victoriei, in gangul cu Hippie Hippie Shake, e un magazin mai vechi, care insa abia de curand si-a pus firma. Il cheama Ummagumma si vinde tot felul de traznai, de la rochite de hartie (zau asa, numai mama vitrega o imbraca pe fata din poveste in asa ceva!) si cercei cu skepsis pana la tenisi cu inscrisuri. Preturile corespund zonei, daca tineti cont ca nitel mai incolo e Max Mara, iar peste drum e Furla. Asa ca mai bine investiti in arta, dar numai daca sunteti nefumatori. Ah, si sa riscam si un premiu, mai ales ca fie nu ghiceste nimeni, fie nu nimereste nimeni raspunsul: ce este Ummagumma si cui a apartinut ea? Premiul, o cafea La Perne.
Photo: Courtesy www.unda.ro

La-ntamplare

Ma enerveaza reclamele de pe site-uri care ti se baga in suflet. Vrei sa citesti un text, ele iti impaienjeneaza vazul. Daca ai si boxele deschise, posibil si auzul. Nu deschid decat rareori o reclama de pe site-uri, iar de cele mai mutle ori dau click din intamplare, adica de nervi, sa-l fac sa dispara mai repede. Deci la intamplare. Pentru ca reclama respectiva e obraznica si latra la cursorul mouse-ului tau ca un maidanez. Pai dragi firme multinationale, nationale, medii si mijlocii, chiar asa, la intamplare va vanati voi consumatorii? Sau la nervi? Pai cum ramane cu zicala un client nemultumit e pe jumatate pierdut?

Un viral bun

Sa ne lamurim din capul locului. Habar n-am cine e cetateanul Cozmin Gusa, in afara de vreo doua anecdote, una sigur e aia cu Gusa caftit in Piata Universitatii. A, uite ca stiu chiar mai mult, parca a fost sef de campanii pe la PSD, pe la PD. Dar in seara asta, un banner bine plasat pe Catavencu.ro m-a dus pe site-ul lui de campanie. Cu mare grija, pentru ca la ora aia mi-era clar ca nu merg la vot. Supriza a fost foarte placuta pentru ca am dat peste un site viu, haios, interactiv, care merge exact catre publicul catre care tinteste produsul Gusa. O melodie de campanie cu mesaj cantata de, cred, Parazitii, o campanie "Ce s-ar fi intamplat daca Videanu ar fi avut afaceri cu..." (nasturi, semafoare, cosuri de gunoi) si o pagina cu filmulete care recompun istoria ultimilor patru ani te fac sa ti-amintesti si sa razi, si uite-asa omul incepe sa-ti placa. Nu stiu cine e in spatele campaniei, posibil Leo Burnett, ca tot se numara Naumovici printre simpatizanti, insa ce am vazut zic ca e un viral de treaba. Mie mi-a placut, l-am dat mai departe si acum circula nestingherit. Nu stiu daca ajung sa ma identific cu Gusa, insa e posibil sa merg chiar la vot.

Gramada cere varf

Am fost primii din bloc care au scos deseurile din casa. O imprimanta functionala, dar inutila, si un monitor, ati ghicit, functional dar inutil, precum si un cablu de alimentare de la un telefon Nokia preistoric. Dupa noi au prins curaj si altii, si curand gramezii i s-au mai adaugat o carcasa de monitor, niste circuite de calculator. Cand am scos capul pe geam a doua oara, monitorul nostru inutil disparuse. A treia oara, doi indivizi pe care initial i-am luat drept responsabili cu colectarea, au rascolit ce mai ramasese si, din imprimanta noastra inutila au ales ce li s-a parut lor util: cablul. Unul din ei a cules apoi si cablul de alimentare Nokia, dupa ceva ezitari. Gramada noastra de deseuri a fost ascunsa in boscheti, dupa care alti vecini au inceput sa depoziteze peste ea gunoi menajer. Marea debarasare continua.

Cado koolt

I love cado! Aici cateva cado pentru prieteni misto sau si mai bine pe strada Smardan la Casa de ceai ca a iesit soarele. Daca ghiciti ce reprezinta obectul din imagine, poate fi al vostru. Da' sa nu trisati si site sa accesati!

Draga Ioana

Draga Ioana Nicolae,

am citit despre noua ta carte, Aventurile lui Arik doua interviuri care m-au trimis sa cumpar cartea din librarie. De fapt, la drept vorbind, nu prea stiu daca m-au trimis sa o cumpar sau sa o rasfoiesc. Nici nu cred ca ar trebui sa simt ca am vreo vina pentru ca vreau sa rasfoiesc, nu sa cumpar. Ce, adica hainele nu le probezi inainte sa le cumperi?
In fine, am mers la librarie sa caut Arik-ul, l-am gasit, insa cartea nu putea fi deschisa pentru ca era invelita in plastic. Singura solutie pentru a fi macar rasfoita ar fi fost, prin urmare, sa o cumpar. N-am cumparat-o pentru ca nu-mi place sa cumpar carti fara sa le rasfoiesc, iar tu ar trebui sa intelegi asta. Mi se pare ca nici in cazul cartilor extrem de rare care se gasesc in librarii, marile retele straine nu-ti interzic rasfoiala, ci iti pun la dispozitie macar un volum. Sa nu mai spun ca in America poti sa stai o zi intreaga si sa citesti cate carti vrei, pentru ca nimanui nu-i pasa ce faci acolo, intins pe podea, cu cafeaua Starbucks langa tine.
Dar de aici cred ca intelegi mai bine si sper din tot sufletul ca vei vorbi cu editorul cartii sa dea jos plasticul oribil care sufoca prea frumoasa, sper, carte.

Cu aceeasi admiratie,

Scoop

Pacaleala de 1 aprilie

Ei, bine, Monica si dragi cititori, am o veste buna si una proasta. Vestea buna e ca Dacia nu va produce biciclete, iar cea proasta e ca ne-am pacalit de 1 aprilie. Informatia initiala, conform careia la Pitesti se vor fabrica biciclete, a fost lansata de site-ul automarket.ro si preluata si de alte site-uri de stiri, inclusiv prosport.ro, insa automarket zice ca n-a fost decat o pacaleala. Ma-ntreb cate telefoane o fi primit Dacia, care de mai bine de o saptamana e in greva, pe tema asta. Uaf.

Dacia de 1000 de euro

Dacia va construi o bicicleta pentru "oamenii de afaceri din orasele aglomerate, care se va vinde cu 1000 de euro". Versiunea racing ar urma sa coste 2200 de euro. Eu am un Trek care seamana oarecum cu cel din imagine (cel din imagine e nou-nout si costa 700 de lire sterline). De ce-as vrea Dacie, cum ar veni, cand am Mercedes?!

Noica primar

"Daca as fi primar al Capitalei, as face orice sa-i scot din nesimtire: as da alarma antiaeriana de doua ori pe saptamana; le-as opri apa si electricitatea cand le e lumea mai draga. Le-as inchide localurile de noapte si i-as obliga sa faca post negru vinerea. Iar daca nu s-ar trezi, sa li se mute Capitala."

This must be love

In seara asta tusim magareste la doua capete. Miroase a stat acasa. Uraa! De bucurie, ascultam Little Man Tate.

Vis pentru cartea Smillei

Am avut un vis foarte haios. Se facea ca amicul X ma suna sa-mi spuna ca daduse lovitura vietii: reusise sa ia cu imprumut 10 (zece) dolari de la banca. Curat lovitura, zic. Dar dobanda cat e? Smilla ar putea sa ne lamureasca.

La TVR totul merge struna

Astazi mi-am dat seama ca-mi lipsea ceva, fara sa stiu prea clar ce. M-am foit, am cautat, am rascautat, am intors casa cu fundu-n sus, am deschis calculatorul, l-am inchis, am citit ziarele, le-am rasfoit, degeaba. Ce cautam eu nu era de gasit. Am deschis televizorul, doar-doar o fi acolo si eu nu stiu. Am dat peste doi indivizi nesarati la tvr, scremandu-se sa faca glume. El, un gras (ma scuzati, n-am nimic cu grasii, dar asta e enervant; nu pentru ca e gras, ci pentru ca se crede spiritual) neras, tolanit in studio, ceva mai mitic (singularul de la mitici, adica personaje care traiesc pe malurile Dambovitei) nici c-am vazut; grasuta si ea, cu voce stridenta, dar nu atat de stridenta cat sa-l ajunga pe el din urma. Mi-am amintit ca pana nu de mult, tot la TVR erau niste oameni macar slabi daca nu inteligenti. Ce s-o fi ales de ei? Mergand mai departe cu intrebarile despre tvr si oamenii ei, mi-am amintit ca pe vremea cat a fost Tudor Giurgiu sef, era plin de scandaluri. Ziceai ca venise cel mai rau om din lume sa taie si sa spanzure. Era plina presa de scandaluri din tvr, conferinte de presa, drepturi la replica, informatii care se scurgeau din interior. Cum a venit Sassu, om din popor, in tvr s-a asterut linistea si huzurul. Totul pare sa mearga uns, incat oamenii au inceput sa se ingrase in direct. Le recomandam emisiunea Oanei Cuzino de la protv, unde pot sa se inscrie la concursul pentru slabit. Cel mult acolo le e locul, daca vor televiziune.

Si judetul Vaslui e in NATO

Nu stiu daca ati observat sau nu, dar judetul Vaslui a intrat in NATO. Ba mai mult, unul din fiii judetului, si anume Cornel Porumboiu, a facut un film haios despre revolutie. Corect, daca in NATO s-a legitimat, atunci Revolutie a facut? Nu despre Vaslui e vorba astazi, ci despre Bucuresti, desi mult mai bine cred ca se vede summitul cu pricina din orasul lui Porumboiu decat de aici. De aici nu am decat de semnalat niste aberatii de summit, cum ar fi ca azi, in drum spre birou, am vazut cum se planta iarba in zona Unirii. Mai lipsea sa vedem, tot in onoarea cinstitelor obraze care se vor arata la Bucuresti, oameni lipind flori (chiar si de mucigai) in copaci, ciripit de pasarele inregistrat pe banda, si, de ce nu, poate reusim chiar un bis al curcubeului din 2002, de la ultima vizita a lui W Bush aici, ramasa in istorie drept the rainbow speech. Daca se intampla ca cineva din Vaslui sa ne urmareasca, il rog sa ne spuna cum se vad Bucurestii din NATO.

Redactia Autobaza 2

Cu titluri gen "Doamne, ce buna e!", "Tiriac, ce cuscru sarac ai", redactia ziarului Libertatea pare sa se fi mutat, definitiv & iremediabil, la autobaza. Ne imaginam ca titlurile de pe prima pagina se aleg cam asa: reporterul care are stirea merge la autobaza sau pe schela si ii citeste muncitorului stirea respectiva. Reactia ascultatorului devine titlu de ziar. Nu sunt departe zilele cand vom vedea titluri de genul "Sa-mi bag..." sau "Manca-ti-as ce..." etc. Ar face bine angajatii ziarului sa faca un mic brainstoming si sa se gandeasca inca de pe acum la rebranding, caci in zilele de care vorbim s-ar putea ca Libertatea sa devina un nume prea intelectual. Avem o sugestie, chiar daca nu la fel de inspirata ca a cititorilor publicatiei in chestiune: ce-ati zice de Autobaza 2?

Meet Nae

Miercuri, 12 martie, orele 20.00, la Institutul francez, Nae Caranfil vorbeste despre ultimul sau film, Restul e tacere. Mi-a fost frica sa-l vad pana acum, gandindu-ma fie si doar la o posibila drama pe care Nae o lua in calcul, atunci cand filmul se pregatea sa iasa in lume. Invitat in emisiunea lui Catalin Stefanescu de pe TVR1, regizorul a marturisit ca ar suferi ingrozitor daca filmul sau nu ar placea publicului (atentie, nu criticii sau festivalurilor!). Am citit cateva cronici care vorbeau despre faptul ca filmul s-ar fi copt cam prea mult inainte de a fi facut, dat fiind ca ideea lui a incoltit prin 1984, dar abia acum a putut fi dusa la bun sfarsit. Altele, cum a fost inclusiv editorialul lui CTP de ieri, in Gandul, vorbesc despre un film 100% Nae. Chiar daca a trecut ceva vreme de la Filantropica pana azi, mi-amintesc ceva ce in alta parte nu am vazut in cinematografia romaneasca: dorinta de a re/da glamourul Bucurestiului (din nou apel la memorie: regizorul povestea ca la filmarile de noapte pentru Filantropica uda caldaramul ori de cate ori era nevoie pentru a-i reda lumina si stralucirea!), mai cu seama intr-o perioada in care predomina estetica uratului. Nu sunt pentru arta senina, neproblematica (-zanta), insa de acel Bucuresti, de care atat de putini isi amintesc incat uneori incepi sa te indoiesti ca ar fi existat vreodata, de acel Bucuresti ne e foarte dor. <<„Restul e tăcere” este şi filmul unei Românii aproape şterse din memoria colectivă. România marilor gesturi şi marilor prăbuşiri, a onoarei şi abuzului cu zâmbetul pe buze, a Parisului de vis, România revelaţiei la o halbă de bere băută spovedit, a monoclului şi pălăriilor purtate de femei frumoase, marcate de viciu şi destin, România râsului melancolic cu melon şi baston,>> spune tot CTP. Vom reveni cu amanunte.

Nici nu va dati seama

cat e de trist si cat sunteti de tristi. bat clopotele la catedrala sf iosif si toate lucrurile astea din ziare si de la televizor curg mai departe. pe strada, pe monitor, pe ecranul televizorului. de ce bat clopotele, mitica si coane hemingway, daca toti oamenii astia nu mai stiu sa se opreasca in loc.

Mediafax in Cehia

In Adevarul de sambata, 8 martie, o stire mica-mica, pe care daca nu eram atent o scapam: Mediafax isi deschide birou in Cehia. De urmarit!

Beloved book, lousy movie

Sunt carti dupa care ar trebui interzis sa se faca filme. Ecranizarea cartii lui Gabriel Garcia Marquez, "Dragostea in vremea holerei", trebuie ca a produs o mare dezamagire in randul celor doua tipuri de spectator venit sa vada filmul la cinema. Cel care a citit cartea a plecat amarat de vizionarea unui film prost, in ciuda faptului ca eroul este interpretat de proaspatul castigator al Oscarului, Javier Bardem. Cel binevoitor, care n-a citit-o dar ar citi-o, n-o va mai citi din cauza unui film prost. Ma numar printre cei care au citit cartea si probabil ca daca as fi avut ceva mai mult har, mi-ar fi placut s-o scriu. Sau pentru ca deja a fost scrisa, macar filmul mi-ar fi placut sa-l fac. Mike Newell a avut mijloacele (tehnice) sa-l faca, insa neintelegerea povestii si un casting de neinteles au aruncat filmul in telenovela. Dupa cum ne amintim, cartea se petrece pe o intindere de 50 de ani peste care cititorul nu are de ce sa se grabeasca sa treaca. De la noaptea nuntii Ferminei si pana cand aceeasi Fermina declara amuzata "Miros a baba" e un drum lung la care trebuie sa pui osul sa-l parcurgi. In film, drumul se scurteaza dramatic cu ajutorul pamatufului de pudra si al fondului de ten cu care Mike Newell a crezut ca ar putea face minuni. Asa apar imagini aberante cu aceleasi tinere fete deghizate in batrane sub sapte straturi de machiaj, dar cu aceleasi voci tinere si cu aceleasi priviri iscoditoare. Singurul lucru pe care l-am priceput de aici este ca asa cum fondul de ten nu poate sa ascunda batranetea, la fel de bine nu poate ascunde nici tineretea. Machiajul gros si-a pus amprenta insa pe intreg filmul. Asupra replicilor, asupra miscarilor. Asa de trucate sunt ca singurul care joaca nefardat, adica simplu, este Bardem, pentru simplul fapt ca in cea mai mare parte a filmului face sex. Neafectata este si muzica Shakirei. Ca sa citez un cronicar de film care scrie despre film fara sa fi citit cartea, beloved book, lousy movie.

Provocari cehesti

Cine se simte creativ si ii plac masinile are oportunitatea sa demonstreze ce poate, detalii aici.

O teorie in care am crezut jumatate de ora

Multi dintre critici trebuie sa se fi lasat sedusi de mrejele propriilor teorii, nascute la cald, orice va fi insemnat cald. Bubble theories gata sa se sparga la lumina zilei. Unii le-au spart singuri pentru ca altfel le nenorocea vietile. E suficient sa te lasi furat si fandaxia-i gata, vorba lui Caragiale. Eh, cei putini si norocosi au ramas fideli propriilor teorii pe care le-au demonstrat cu generozitate in restul zilelor. Teoria mea face parte din categoria celor multi dar nenorocosi. Am vrut sa scriu la cald despre ea, dar am asteptat intai sa-mi mai piara necazul. Am vazut si eu filmul fratilor Coen, "No country for old men" si m-am pomenit, la iesirea din cinema, formulandu-mi teoria cu respiratia taiata de cel de langa mine nu ma mai putea urmari. Se facea asa:
* ca atunci cand au facut Oh brother where art thou au declarat ca au montat de fapt Iliada (haha!)
* ca, la finalul lui No country for old men este discutia aceea lunga care pre multi masca i-a lasat in care se zice ca vremurile nu s-au schimbat
* in carele Scoop zice ca fratii Coen au refacut Suspecti de serviciu
* ca Javier Bardem joaca un Kaizer Soze in varianta Coen
...................................................................................

Si uite-asa am ajuns acasa, am deschis Time out in care era un interviu cu fratii C., si niciun cuvintel despre teoria mea, decat ca filmul s-a inspirat dintr-o carte de mare succes, restul il stiti. Pentru cine are curiozitati despre cum ar arata Scoop, daca vedeti un personaj ratacind cu o punga de pop corn prin centru si bombanind "Si vitavercea, si vitavercea," acela sunt eu.

Forever autumn

Am fost la cules martisoare toata saptamana care a trecut, dupa care m-am procopsit cu o raceala strasnica, dupa care a venit iar iarna, dupa care m-am intors pe blog. Care pe unde mai sunteti? Stiti ceva reduceri alb-negru prin oras? Sunt tot cu gandul la petrecerea Elsei...

Educatia sentimentala a bunicii

Un fel de doctor Andrei de pe la 1915, pre numele sau dr. Eraclie Sterian, publica o
Educatia sexelor. Observatiile sale izvorasc adeseori din scrisori primite de la ceea ce dr Eraclie Sterian numeste "tineretul bantuit." Iata o astfel de mostra:
"Onor. Domnule Doctor,
De cate ori am o intalnire cu o femee mai de buna conditie sociala (?) nu pot sa o servesc. Rusinea sau nu stiu ce dracu, face ca organul sexual sa stea in amortire; pe cand daca intalnesc altele ce imi pare ca sunt de acelas nivel cu mine, sunt in tarie si ma port curagios. Nu se poate ca d-v. sa-mi recomandati un medicament ca, luat in timpul unei astfel de imprejurari, sa ma faca sa nu mai cad in rusinea aceasta? Primit, va rog, etc."
Si o mostra din sfaturile celebrului doctor despre ce masuri trebuie sa ia o mama pentru a-si feri fata de nenorociri (capitolul Seducatorii):
"(...) 2) Orice copila, mai ales la varsta pubera, dela 14-18 ani, sa fie mult ocupata intelectual: muzica, pictura, lucrul de mana sa cuprinda o buna parte din tipul liber al fetelor. Nimic nu reecreiaza mai mult decat ocupatiunea randuita; nimic nu scuteste pe om de ispita decat munca sarguitoare intr'un scop bine hotarat.
3) Niciodata fata sa nu fie lasata singura acasa.
4) La plimbari fetele nu vor iesi decat cu parintii lor sau de loc.
5) La zilele onomastice, la petreceri, mama nu va pierde din ochi pe fiica sa. LUare aminte mai ales se cuvine la bauturi. Acum cativa ani, mi-a fost dat sa cunosc un caz in care un pahar, doua de sampanie in plus, au fost de ajuns sa ameteasca mintea unei fete cinstite, fapt de care a vrut sa profite un verisor spre a o deflora, in una din incaperile vecine cu aceea in care oaspetii petreceau.
6) Sa fie cu totul oprite sarutarile- asa zise fratesti- dintre cumnati si cumnatele lui; pe deoparte fiindca aceste sarutari pot fi patimase, pe de alta fiindca pot destepta in sufletul adolescentei sensatiuni neingaduite.
Acestea vor parea cam aspre, e bine insa sa stim ca, fata de maritat ca si mireasa Cezarului nu trebue sa fie nici macar banuita."
Iar cand nu mai are argumente sau cand se jeneaza de goliciunea lor, doctorul citeaza din clasici latini intr-ale sexului, cum e cel din numitul Avicene:
"Et in coitu quidem sunt figurae malae, sicut si ascedat mulier super virum. Figura enim in coitu illa est malla, ex qua tinetur rumex et inflatio et ulcera virgae ejectionis spermatis et dubitatur si curat a liquid in virgam ex parte mulieris. Et scias, quod retentio spermatis in coitu est mala valde." Ingrozitor!
Sa nu uit insa ce era mai important: cartea poarta sublinierile bunicii lui Scoop, care trebuie sa fi citit pe nerasuflate, in sura, ascunsa de privirile strabunicilor.

Omagiu autobuzului 381

Oamenii care circula cu autobuzul 381 sunt oameni uimiti. Poate cea mai uimita adunatura pe care o poti vedea in Bucuresti. Sunt oameni pe care autobuzul 381 ii cara din Berceni pana in burta orasului si ii varsa inapoi la periferie. Oameni care aproape toata viata si-au petrecut-o la periferie si care, gratie lui 381, ajung in centru. Pentru multi din cei pe care ati putea sa-i vedeti in 381, calatoria aceea e poate unica atat de departe de casa. Pentru altii e prima dupa comunism. Iar crucile pe care si le fac oamenii cand coboara din autobuz nu vor fi doar pentru ca 381 opreste in fata bisericii Sf Gheorghe, ci si un omagiu adus autobuzului care i-a adus atat de departe, dar si uimirii ca vad ceva atat de diferit. Daca stau bine sa ma gandesc, privirile oamenilor pe care i-am vazut coborand din 381 la statia Sf Gheorghe pareau ale unor oameni care au coborat pentru prima data pe un aeroport international. Cineva s-a gandit sa aduca un omagiu autobuzelor noastre, aici.

Elsa face party pentru bloggeri

Detalii aici.

Romania de la muzeu

Daca n-ati observat, exista si o Romanie conservata la muzeu, dar pe care o regasim in cataloagele de prezentare si in pseudobrandinguri de tara. De regula, aceste albume sunt destinate strainilor, nu atat din cauza pretului adeseori prea mare cat mai ales din cauza unei realitati dupa care, oricat de mult am scotoci si suspina, nu mai exista. E realitatea tip "pe-un picior de plai/pe-o gura de rai." Am rasfoit de curand un astfel de album, intocmit de o companie petroliera rusa cu activitati in Romania. Albumul, tiparit in bune conditii grafice, era impartit pe capitole reprezentand provinciile istorice romanesti, cu ceva informatii turistice despre fiecare provincie in parte si cu fotografii reprezentand: dansuri populare, mestesuguri populare, costume populare, obiceiuri populare samd. Parca am trai intr-o tara lipsita de griji, in care toata lumea toarce, canta si danseaza. Ma enerveaza imaginea asta pasunista pe care o dam la export, pentru ca e mincinoasa si pentru ca, mincinoasa fiind, da o idee gresita despre ce-ar fi de facut si de vazut pe aici. Ca sa nu mai spun ca e kitchoasa. Iar daca si strainii scot acelasi gen de albume despre noi, asta inseamna ca deja minciuna s-a propagat. Noroc cu stirile calatoare care spun ca de capul nostru ar mai fi si altceva oricat de bun sau de rau.

Hai una, hai doua, pan la nouazecisinoua

Aveam de ales intre a aniversa 100 de posturi sau a ma opri la 99. In cele din urma am cedat tentatiei, amintindu-mi de filmul care a facut-o celebra pe Medeea Marinescu. Hai una/hai doua/pan la nouazecisinoua/tot pe loc, pe loc, pe loc/sa rasara busuioc." Hai sa vedem cine fredoneaza cu noi(canimeni)? Hm? Baiet fiind ce filme fredonai?

Sfertul de ora decisiv

Alfred Hitchcock are aparitii de cateva secunde, unele mai usor, altele mai greu de depistat, in 37 din cele 52 de filme care i s-au mai pastrat. Stiind ca una din reguli e sa apara undeva in primul sfert de ora din film, stau de fiecare data la panda sa vanez regizorul. Cred ca la niciun alt regizor nu acord mai mare atentie primului sfert de ora de film. Poate sa fie un sfert de ora de film decisiv pentru soarta filmului? Poate. In cele 15 minute se pune pe fagas intriga narativa, care daca e prost construita, mai tarziu poti s-o faci bucati. La maestrul suspansului, propriile aparitii nu au in niciun caz substrat narcisist. Daca ar fi fost asa, ar fi putut sa se distribuie in toate filmele pe care le-a creat (a se compara cu Woody Allen). Aparitiile sale sunt insa discrete, uneori chiar greu de depistat, ca o sarada, si reprezinta semnatura originala a regizorului. Mai mult decat atat, au un dublu rol: de mentinere treaza a atentiei pentru sfertul de ora decisiv, dar si de relaxare. Cine a vazut macar un film al lui Hitchcock nu poate sa nu fi tremurat nitel dupa, cand a mers noaptea sa stinga lumina, nu poate sa nu fi vazut o umbra mai ciudata la fereastra sau sa nu fi visat "urat." Acest sfert de ora de la inceput iti aduce inima la loc in astfel de momente de dupa sau chiar in plin plot. Iti reamintesti ca totusi cine a montat filmul asta e un tip cu umor, un tip care stie sa rada. Sa rada de tine.

Duios, sepcuta de revolutionar manipula

Am amutit cand, saptamana trecuta, l-am vazut pe Andrei Gheorghe la Realitatea cu o sepcuta care indemna oamenii sa faca sau sa nu faca ceva. Nu mai stiu ce ca textul era prea mic. Si nici cine indemna, omul sau sapca. Si nici macar cei trei telespectatori zgribuliti pe care Gheorghe ii inghesuise in cadru sa para ca protesteaza n-au reusit sa ma faca sa retin impotriva a ce. Ce am retinut este insa ca exact cand era pe punctul sa se faca jurnalist, Andrei G. facea exact ce in cele zece porunci ale presei spune sa nu faci: sa nu manipulezi. O sa ziceti ca asta nu e manipulare, ci e marketing. Manipularea e mai fina si are un zambet unic born in 1989. Dar fie ca e mai fina sau mai din topor, manipularii, sa ma iertati, tot manipulare ii zice. Insa cum zilele trecute Cristina Trepcea de la CNA era ocupata sa faca shopping la Max Mara, pe Calea Victoriei, ma-ndoiesc ca a observat cineva.

Cobai de succes

Cercetatori romani care n-ati emigrat inca, fiti atenti ca am o solutie de facut bani pentru experimentele voastre. Aruncati cobaii din laborator si deveniti voi insiva propriii vostri cobai. Ati vazut Brainiacs sau Myth Busters, cam asa ceva trebuie sa procedati. Mergeti la Prima TV ca acolo gasiti intelegere pentru reality shows si bingo, din banii incasati pe emisiune faceti bani pentru urmatorul experiment si tot asa. Asta insa era doar o paranteza. Chloe Delaume da astazi un interviu despre cartea pe care si noi am pomenit-o aici, "Locuiesc in televizor." Ce face ea este ca pe parcursul a 22 de zile sta cu televizorul deschis non-stop si nu face nimic fara televizor, la fel cum nici televizorul nu face nimic fara Chloe. Dincolo de o carte slaba, intelegi ca experimentul a reusit: Chloe a iesit cu 7 kilograme mai grasa si cu spiritul critic pierdut (asta ar justifica aparitia cartii, precum si cu o "identitate neutra." Experimentul lui Chloe se aseamana, in buna masura, cu cel al lui Morgan Spurlock, care a experimentat pe propria piele portiile super size de la McDonald's. Amandoi au testat doua elemente ale globalizarii: televizor, respectiv fast food. Unuia i-a iesit insa un documentar excelent, chiar daca impactul lui a echivalat cu o piscatura de tantar pe o burta de elefant macar a pus mamutul McDo pe ganduri un pic (ex. portiile din America au fost regandite), celuilalt i-a iesit doar o carte, cum ziceam slaba, care n-a miscat pe nimeni. De fapt, din cele doua experimente, daca tot le comparam, rezulta a mia oara ca imaginea bate cuvantul scris. In fine, ambii apostoli ai antiglobalizarii reamintesc o idee veche de doua mii de ani, si anume ca daca vrei sa schimbi ceva din temelii trebuie sa te sacrifici. Revenind in Romania, aici testam pe propria piele praful, mizeria, nesimtirea si mai stiti voi mai bine ce si nu luam niciun sfant pe asta. Ce sitcom de succes ar fi Romania!

Return of leapsa

Iar am luat leapsa, de data asta de la Un om normal.

1 -Cat timp acorzi internetului
Devine evident ca prea mult.

2- Cel mai interesant blog pe care-l citesti
Greu de spus, citesc in toate partile, dar nu stiu daca am dat inca peste cel mai. Vezi in blog roll, o sa-ti faci idee pe cine citesc, iar pe masura ce mai descopar vine randul altora.

3- Trimite leapsa catre 5 prieteni/cunostinte/persoane ce citesti frecvent
Fara suparare, am luat de luat, dar de dat nu dau. Din ce-i al meu nu dau la nimeni, ca sa citez din actualul presedinte dintr-un interviu pe care l-a dat pe vremea suvitei pentru Istodor.

Cosul zilnic (de carte)

Caut de mai multa vreme sa intru la English Bookshop Anthony Frost de langa Cretulescu, insa orele nepotrivite m-au impiedicat pana in dimineata asta. Eram intr-o goana nebuna spre treburi, insa m-am calmat intrand in librarie. Pentru ca am frunzarit carti pe care pana acum nu le vedeam decat in strainatate, iar preturile sunt similare cu eventuale traduceri romanesti. De pilda, as fi dat mai putin pe "The Gathering", cartea cu care Anne Enright a castigat Booker prize 2007, daca as fi luat-o din Bucuresti si nu de la Londra. Sigur, nu pretul este punctul forte al locului, ci cartile, multele carti, ambientul placut si vanzatorii tineri si bine crescuti. Aici am aflat ca libraria s-a deschis la inceputul lui decembrie, iar patroni sunt trei tineri care au intrat in aceasta afacere pentru ca au constatat ca nu gaseau decat online ce cautau. Si si-au imaginat ca ar trebui sa mai fie o mana de oameni care sa aiba aceeasi nevoie. Vlad Niculescu, unul din patroni, face in acelasi loc mentionat o observatie de bun simt: "Trebuie sa invatam sa renuntam la cartile cumparate pe fuga din supermarketuri, carti pe care le aruncam neglijent langa detergent si pachetul de sunca presata, in cosul acela mare, metalic." Scoop a atuncat grijile la cos intrand la Anthony Frost, de unde a achizitionat un Woody Allen, Mere Anarchy si Film. A critical introduction, publicata la Laurence King Publishing.

Extensia de brand nu se pune pe bigudiuri

Cand un brand devine suficient de copt, stapanii lui il extind si la alte produse pe care le au in portofoliu, lucru valabil si la oamenii-brand nu doar la obiecte. Desi n-ai zice, unii de pe la noi tot mai cred ca extensia de brand se face la coafor, ca extensia de par. Bunaoara, scriitoarea Gabriela Vranceanu-Firea trece cu o viteza nebuna de la un produs la altul ca nu mai stii cu ce s-o asociezi. De la Obervator, trecand apoi prin emisiunile saptamanale, Gabriela a facut un salt de pe ecran in caseta redactionala de la Saptamana financiara. Nimic neobisnuit, l-au mai facut si altii inainte. Ultimul salt insa mi s-a parut de-a dreptul fara plasa, cand am vazut-o, weekendul trecut, pe aceeasi Gabriela, moderand din greu la emisiunea Geniali. Oricat de sprintar ar fi publicul Gabrielei, de aici incolo s-ar putea sa nu se mai prinda si sa lase brandul sa se plimbe de capul lui ca prea ii ameteste.

Stromboli

Time out propune ca destinatie de vacanta Insula Stromboli, situata in Insulele Eoliene. Inainte de a va pune traista-n bat, va recomand filmul care poarta numele insulei si care a prilejuit prima intalnire a regizorului Roberto Rossellini cu Ingrid Bergman, in 1949. Dupa care mai vedeti daca va mai incumetati sau nu sa plecati la drum.

De ce nu mai merg la Intersport 2

Desi mi-am promis inca de anul trecut ca nu mai calc pe la Intersport Unirea, mi-am calcat pe inima, sambata, si am mai facut o tentativa, sperand ca ceva se va fi schimbat. Am mers din nou cu rucsacul in spinare si din nou baiatul de la firma de paza si securitate m-a oprit la intrare pe motiv ca nu e voie cu rucsacul in spate. De ce n-am inteles, dar a treia oara chiar nu mai calc pentru ca pur si simplu n-am chef sa mai fiu luat drept hot.

Leapsa de la capatul raftului

Monica ma fugareste cu leapsa prin blogosfera. Zice ea:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
...

4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."

Cea mai apropiata carte e deasupra capului, unde e un raft intreg. Am inchis ochii ca sa nu se creada ca as incalca porunca no.5. Andrei Makine, Muzica unei vieti. 105 pagini! Ups. Mai incercam o data. Intindem mana si... hmm... cam subtire, dar poate ca ma-nsel. Borges, Arta poetica. 114 pagini!!! Regret, dar trebuie sa schimb regula. Cine se prinde la joc, are dreptul la trei incercari. Incercam pe raftul de sub tastatura, unde sunt cartile groase. Aoleu, e DEX-ul! Doamne-ajuta sa nu dau peste vreo magarie. Al cincilea rand zice:
1. La fel cu, cum (e), precum (e), dupa cum (e). O carte ca cea din raft. Expr. Ieri
Sper sa primeasca Elsa Brumaru Vorbaretu Normal Mihai Rost
Nu mi-e clar insa ce inseamna aproape de tine. Aproape ca distanta sau cea care ma reprezinta. Hm.

Astazi citim

Sorin Lavric, Noica si miscarea legionara, Humanitas 2007.

Retete noi

Eruca sativa sau rugola/rucola creste in zona Mediteraneana o data pe an si s-ar parea ca se inrudeste cu mai saraca varza. E un pic amaruie, dar nu asa de rau ca papadia. Merge in salate si mai ales aluneca bine cu peste. Se gaseste in piata Amzei.

Noicanimeni la Casa Noica

Paltinis, 26 ianuarie 2008.

Mirela Pitu pleaca de la V+O

Oficial, Mirela Pitu spune ca pleaca pentru a-si vedea de scoala si pentru ca avea nevoie de o pauza. Neoficial insa, fondatoarea V+O in Romania, fost general manager la Synergy, a fost trimisa la odihna de catre managementul din Grecia al firmei. Inca nu se stie cine ii va lua locul si nici daca vreunul din clientii V+O o vor urma. Cosmote, Romtelecom, Coca-Cola, Germanos cu siguranta nu, pentru ca vin din retea, poate altii. V+O mai lucreaza cu Ikea, Microsoft, Garanti Bank.

Home sweet home

Intr-un apartament din Bucuresti. Trofeele de pe raft sporesc valoarea de piata a apartamentului.

Ce salvam iarna

Ca iarna nu-i ca vara se cam vede si din numarul de salvari pe cap de ONG-ist. Carevasazica vara salvam: Vama veche, Delta Dunarii, copacii, sturionii, matraguna, ciulinii Baraganului. Ce salvam iarna? Din ce vad in jur, iarna pare ca salvam gunoi. Gunoiul de Revelion care se depoziteaza peste cel de Craciun, peste care turnam zapada. Pardon: EL toarna zapada. Cu putin noroc, ne ajunge pana prin iulie-august, cand mirosul va fi numai bun sa ne trimita in concediu, in alta tara. Asta se intampla in marele oras. Sa vedem ce se intampla in Vama veche, aia de o salveaza Mircea Toma pe timp de vara. O cunostinta a fost acolo weekendul trecut. Mi-a zis ca atata gunoi n-a vazut in viata ei. Zice, si o cred, ca arata ca la groapa de gunoi Glina. Am intrebat-o daca nu cumva a gasit si borseta mea, aia pe care mi-au furat-o din cort la Stufstock I. Din ce am priceput, Vama veche ar arata acum exact ca un loc numai bun de salvat. Dar cred ca n-ar canta nimeni pe frigul asta acolo, n-ar filma nicio televiziune, nu s-ar baga niciun sponsor. Pariu.

Despre Bucuresti, in provincie

Cum se vede Capitala din Capitala Culturala Europeana a anului 2007:
@ oamenii vor sa te fure la tot pasul
@ mizerie
@ in afara de Casa Poporului, n-ai ce vedea acolo
@ oameni rai
@ se cred toti buricul pamantului
@ nu ai unde parca
@ o gaura neagra
@ isterie
@ iau banii din toata tara si ii cheltuie, vrem autonomie
@ munca multa

Financiarul a deschis plicul

Asa arata invitatia la lansarea Financiarul. Din punctul meu de vedere, ziarul se defineste in acest fel cat se poate de clar: un ziar care are drept target pe asteptatorii de spagi electorale, publicul inactiv, care spera tot timpul sa pice ceva de undeva, nu conteaza cat atata timp cat pica, pe cei care fac coada la pupat moaste. In principiu, sa poti sa-ti definesti asa, intr-un plic, publicul-tinta, nu e neaparat rau. Sunt altii care tot intr-acolo bat, dar vin cu campanii pseudointeligente, care nimeresc ca nuca-n perete. Daca ma gandesc insa la anul in care ne gasim, mie Financiarul imi miroase a fituica electorala cu iz de cotidian de business. Daca nu ma credeti, cititi pagina 32 de azi.

15 ani de Dileme

DILEMA VECHE implineste numarul acesta 15 ani! In cei 15 ani de Dileme, cred ca cel mai bine mi-a ramas in memorie numarul Eminescu, care, la vremea lui, prin '99, a facut mare valva. Poate ca-mi spuneti care a fost al vostru? Regret ca Dilema nu scoate un almanah sau un album de colectie. 15 ani nu-s de colea. La multi ani!

Orasul furat

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand intru in barlogul de serviciu rareori mai ies. Astazi insa am iesit din calculator si din birou, pe strazile marelui oras. Am simtit o mare vina. Ca si cand eram in timpul saptamanii si as fi fost in concediu. Sau ca si cand as fi mintit la serviciu ca sufar de vreo boala si, in schimb, bat maidanul. Ca si cand as fi fost clasa a saptea si as fi chiulit de la ore sa stau in pat acasa si sa citesc. Am stat o data trei zile in casa sa citesc, fara stirea parintilor. Eram intr-un fel de carantina de mine doar stiuta si inventata. Nici cele mai apropiate prietene nu stiau ca ma apucase boala lecturii. Oana si Catalina ma vizitau pana in fata blocului, caci din cauza "bolii" normal ca pretindeam ca nu pot primi. Dialogam de la fereastra. Stiu ca dupa patru zile m-am intors la scoala si eram palida ca un emoticon ca pana si pe mine ma convinsesem sa cred ca sunt bolnava. Dar asta e doar o paranteza. Am fugit pe strada, am furat doua poze strambe si am revenit.

Spargatori din toate tarile, uniti-va!

Zilele astea, la Bucuresti e campionat de Spargatori de nuci. Pai sa numaram: pe 6 ianuarie a fost al nostru, cum era si normal, in calitate de gazda, la Opera. Pe 27 ianuarie, Teatrul Balsoi din Moscova are 2 (doua!) reprezentatii in aceeasi zi, una la 16.00, a doua la 19.00, "la cererea publicului," ambele la Sala Palatului. Si ca sa nu fie mai prejos, pe 11 februarie, de la 19.00, Teatrul de opera si balet din Kiev vine si el cu spargatorii lui, dar la TNB. Si abia am ajuns in februarie!

Inimaroiu se intoarce

Ilustratii la cartea lui Inimaroiu, primarul sectorului 4, scuzati haosul de paginare, nu ma pricep. Primesc lectii la scoop.noicanimeni@gmail.com

Expirat 100%

Nu m-am putut impiedica sa nu observ ca, in seara aceasta, cand l-a avut ca invitat pe omul de afaceri Dinu Patriciu, lui Robert Turcescu i-au tremurat, sa ma iertati, genunchii. Ba chiar mi s-a parut ca pe sub masa, Dinu, cum ii spun apropiatii, ii mai dadea la geoale ca sa-l imbarbateze si sa-i atraga atentia ca a cam exagerat cu intrebarile de doi bani. Caci Robert se incrunta si numai ce-l auzeai: "si cum ati dormit azi noapte, domnule Patriciu? dar cafeaua este suficient de dulce?" Cam asta a fost tonul emisiunii, daca ma intelegeti. Am crezut, la un moment dat, ca Patriciu ar fi venit sa spuna ceva tarii si ca prin mormanul de balast trebuie sa se ascunda ceva. Dar n-am mai avut rabdare si am venit sa-mi vars aici enervarea.

Sectorul 4 e pe primul loc. In campania electorala.

Ca sa nu ramaie si anul acesta repetent (thank you Caragiale!) primarul de la 4 Adrian Inimaroiu a plecat in campanie electorala cu noaptea-n cap. Asa se face ca locuitorii din sectorul mentionat s-au trezit astazi cu niste cartulii pe care pensionarii din blocul meu le-au dat mai departe nepotilor, luandu-le drept carti de colorat. Plan urbanistic integrat. Primar: Adrian Inimaroiu. Concept, realizare, implementare are 158 de pagini si chiar are desene misto. Cel mai mult mi-a placut cel de la pagina 36, cu niste tipi in uniforme albastre pe banca, ranjind la niste gagici penale de pe banca de vizavi. Din poza lipsesc insa semintele. Sau cea de la pagina 58, cu un muncitor mai macho, la care doua babe de pe o alta banca se uita prin gaurile din ziar. Din multe dintre ele vegheaza un individ care aduce vag cu Inimaroiu, pe care nu ca mi l-as mai aminti, dar a avut grija sa mi-l aminteasca poza de pe coperta 2. Cea mai tare poanta a cartii mi s-a parut insa cea de pe coperta 4, unde scrie ca PENTRU ACEASTA LUCRARE NU AU FOST UTILIZATI BANI PUBLICI. Dar de care? Ca m-am uitat sa prind genericul de final si nu zicea nicaieri MULTUMIRI URMATORILOR FARA DE CARE ACEASTA CARTE NU S-AR FI REALIZAT. Dar, in sfarsit, ma simt mult mai bine ca pana acum stiind chiar de la primarele meu ca "sectorul 4 este singurul din Bucuretsi care beneficiaza de implementarea unui Plan Urbanistic Integrat" (PUI). Bravo, sector, la cat mai multi PUI!

What's next

Definitely I served the king of England. O fi acelasi cu cartea lui Bogumil Hrabal pe care mi-am luat-o absolut aiurea din Praga? Mais qu'elle coincidence! Anyway, filmul lui Jiří Menzel este propunerea cehilor la Oscarul strain din acest an. Scrieti pe blidaru@czech.cz o povestioara si puteti castiga doua bilete gratisse. Detalii pe www.czech-it.ro.

Czech this out!

Ca sa-mi mearga bine tot anul, am inceput anul cultural cu o vizita la Centrul ceh, mai cu seama ca duceam dor de duca sau dor de Praga. Praga n-am gasit, pentru ca prima proiectie din programul pe acest an a fost documentarul american Supersize me (2004). Desi in Romania n-a rulat niciodata, reputatia il precede pe Supersize me, care a facut atatea valuri la el acasa ca puteau fi vazute aproape cu ochiul liber de pe casa poporului. Pentru cei care nu stiti, filmul este povestea unui tip care, timp de o luna, nu mananca si nu bea decat de la McDonald's, cate trei mese pe zi. Rezultatele au fost dezastruoase pentru organism, pentru ca dincolo de cele 11 kilograme castigate, ficatul acestui tip ajunsese sa arate ca cel al unui cirotic. Nu ma ingrijoreaza gandul ca situatia din SUA s-ar putea compara cu cea din Romania. Din fericire, mai avem mult pana acolo, si din motive de ei stiute, cei de la McDo n-au mai deschis nicio locanta de mai bine de 4 ani. Cel mult, documentarul poate sa fie luat drept un avertisment si acum, cat inca suntem departe, sa ne tinem de-o parte. Ce ma ingrijoreaza este un alt lucru. In prezentarea filmului, gazda de la centrul ceh, ne-a spus ca, in Romania, cand o revista culturala a vrut sa publice un articol despre film, McDo a cumparat o pagina de reclama in oglinda articolului. Nu mai stiu daca articolul a aparut sau nu, dar ma-ndoiesc. Din fericire, mesajul filmului a fost atat de viral ca n-a avut nevoie de reviste culturale, dar stau si ma-ntreb cate publicatii ar avea atata cojones, la ora asta, sa scrie despre acest film.
Spre deosebire de Romania, in Cehia filmul a circulat in cinematografe, iar in campania de lansare, firma distribuitoare a facut o demonstratie similara, dar cu hrana si bere ceheasca. Concluziile medicilor au fost, la final, ca invididul testat, culmea, avea o sanatate mai buna decat inainte. Sa fie de vina berea? Nu stiu, insa berea Pilsner Urquell (gratis!)care curge in serile cu film de la centrul ceh pe mine sigur ma face bine.

Later edit: Aici http://freedocumentaries.org/film.php?id=98 Supersize me poate fi downloadat for free.

Rocumente, mockumente, discomente

Inspirata de programarea lui Some kind of monster, Anca Gradinariu publica un articol despre Cele mai bune rockumentare, in Money Express de saptamana aceasta (www.moneyexpress.ro). Aminteste, intre altele, de No direction home si The Last Waltz, ambele semnate Scorsese, unul despre Bob Dylan, altul despre The Band, o trupa care castigase respectul unor artisti mari din anii '70, dar si de documentare mai noi cum este cel despre Kurt Cobain, K. Cobain: About a Son, regizat de Aj Schnak. De la Prince si Madonna pana la Metallica sau Sex Pistols, cu totii au cate o poveste interesanta de spus.

Some Kind of Monster

In seara asta, la 0,50, TVR difuzeaza partea a 2a a documentarului Metallica, some kind of monster, despre care Scoop a scris in urma cu doua luni. L-am vazut prima oara acum mai bine de trei ani, intr-o seara, tarziu, la mall, intr-o sala unde nu eram decat vreo patru oameni. Sunt printre putinii care il au in casa si care l-au vazut de vreo cateva ori. Abia astept sa-l revad diseara!

Alegeri la AJ

As fi vrut sa citesc mai mult despre discutiile care trebuie sa fi avut loc la proaspata Asociatie a Jurnalistilor. Teoretic, erau primele discutii fara CTP, fara Rosca Stanescu. Dar cel putin pana la ora asta, editiile online ale publicatiilor sunt zgarcite sau dezinteresate. Chiar si asa, fara prea multe informatii de la fata locului, in EVZ scapa o informatie aiuritoare: noii alesi s-au rugat de CTP sa stea cu ei macar un an de zile. Cum ar veni pana se pun pe picioare. Nu inteleg. Nu inteleg de ce Tolo sau Ovidiu Nahoi sau Cristian Hostiuc ar fi avut nevoie de CTP. Este singurul din garda CRP prezent in conducerea noii organizatii. Dar poate ca o sa explice Tolo pe blog mai mult.
Presedintele noii organizatii a fost ales Cezar Ion, iar consiliul de conducere este format din Catalin Tolontan („Gazeta Sporturilor”), Cristian Hostiuc („Ziarul Financiar”), Cristian Stoianovici („Radio 21”), Ovidiu Nahoi („Adevarul”) si Dan Horatiu Popa („Hunedoreanul”). Toti cu mandat de un an.

Cand n-ai ce scrie

traiesti, ceea ce va urez si voua. va urma.

Dancing house

Ii spunea Dancing House sau Ginger si Rogers, de la celebrul cuplu de dansatori. E vedeta in centrul orasului nou din Praga, unde se lasa pozata si alintata. Despre ea s-au scris si carti.

432 la Praga

432 rula la Praga. Mi-ar placea sa vad afisele din alte tari. Am inteles ca nici n-ar fi peste tot aceleasi: in unele locuri au preferat-o pe Anamaria Marinca din fata, altii din profil, ma rog, chestii de specific local. Daca aveti afisul sau poze cu afisul din alte parti, trimiteti la scoop.noicanimeni@gmail.com.

Ersatz food

Ceva bataie de cap trebuie sa dea traducatorilor straini filmele romanesti care vorbesc despre perioada de dinainte de '89. Chiar ma-ntrebam cum or fi tradus nechezol? Pentru cei mai tineri, nechezolul era un inlocuitor de cafea, cafea in amestec nu stiu cu ce, pe care eu l-am baut in casa bunicilor, servit cu paie adevarate din gradina. Cred ca ersatz ar fi o traducere potrivita, desi pare sa fie destul de generala. Pentru ca nu doar cafeaua avea inlocuitor, ci si barza, branza, viezurea. Si cred ca si oamenii.

432, la liber

Gata, filmul lui Cristi Mungiu poate fi piratat. N-o spun cu bucurie, pentru ca ma numar printre cei care au mers de doua ori la cinema sa-l vada, dar pe unii s-ar putea sa-i bucure faptul ca DVD-ului cu 432 se gaseste in librarii. L-am gasit la Carturesti si costa undeva sub 50 de lei. Promit o fotografie la subiect. Va urma.

Woman in the wilderness

Un tablou al lui Mucha mi-a taiat respiratia, prevestindu-mi atunci cand l-am vazut ce ma asteapta acasa. N-o sa vedeti prea bine aici, dar dupa dealul din dreapta femeii sta o haita de lupi la panda.

Semne bune pe telefonul mobil

In primul numar de anul acesta din Catavencu, Daniel Goace zice ca, de sarbatori, SMS-urile si mailurile pe care le-am denumit anterior "Fie ca", s-au imputinat fata de anii precedenti. Eu zic ca e bine. Nu doar pentru ca firmele de telefonie vor incasa mai putin din mesajele de sarbatori (desi ziarele au scris ca dimpotriva), ci si pentru ca asta poate fi un prim semn ca:
1. nu mai vrem urari formale;
2. nu mai vrem cadouri fara haz;
3. daca nu mai trimitem urari si nici cadouri fara haz/formale
4. nu mai dam cadouri
5. NU MAI DAM SPAGA?!

O "manifestare cultural-informativă"

Cand esti platit sa scrii si esti in pana de subiecte, te scremi si trebuie sa scoti ceva. Asa par sa stea lucrurile cu Raluca Neagu, care descopera, pentru cititorii Gandul, aripa Scanteia, tainele blogului. Cred ca nici bloggerul Ion Iliescu nu putea sa dea o definitie mai beton ca cea a Ralucai: "aceasta manifestare cultural-informativa numita blog." Dar daca Iliescu si-a facut blog, atunci trebuie obisnuit si targetul sau cu minunile tehnologiei, si asta nu se poate decat cu binisorul, in dulcea limba de lemn. Dincolo de asta, articolul cam are defecte de logica. Sa vedem: "Tragicomedia blogurilor din România este că unii dintre autorii lor, care întâmplător au şi emisiune la tv, se folosesc de respectivul show pentru a-şi promova blogul. Din asta rezultă că, în România din 2008, ştergem pe jos cu televiziunea în favoarea blogurilor. Ele aduc un plus de audienţă şi popularitate şi, cel mai important, pe blog poţi spune orice. Blogul a devenit alternativa la emisiunea televizată, din care CNA-ul monitorizează fiecare cuvânt." Pai ori starul promoveaza blogul ori viceversa ca eu nu mai inteleg nimic. Raluca, te grabisi cu diegesis.

E serioasa

Fetelor, luati-va definitiv gandul de la Sarko. "E serioasa," asa a zis presedintele francez despre relatia sa cu Carla Bruni. In locul Carlei Bruni as fi zis "e groasa." Daca as fi fost in Romania si daca as fi vazut nametii, normal. Honni soit qui mal y pense!

Chiar ma intrebam

Cred ca ultima veste dinspre Zapp a fost in urma cu mai mult de jumatate de an, cand a anuntat ca a primit licenta 3G. De atunci tacere deplina. O tacere care te face sa te gandesti ca
a. cine stie ce planuri marete ar pregati compania
b. compania o duce prost de tot ca nu mai are bani nici de comunicate de presa
In fine, dupa atata amar de vreme, o stire se strecoara azi in Cotidianul. "Reprezentantii firmei de telecomunicatii preconizeaza pentru 2008 o crestere cu cel putin 10-15% a numarului de angajati."
Intrebarea este la ce-o sa-i foloseasca?

Unde sunt copywriterii d'antan?

Nu ca m-as fi grabit sa aflu, dar s-au grabit ei sa se laude. Noul cotidian de business al trustului Intact ar urma sa se numeasca... FINANCIARUL!
Mi-ar fi placut sa particip la brainstorming sa vad si eu ce procese mentale au stat in spatele acestui nume. Voiculestii mai au inca timp sa se razgandeasca. C'mon guys, stim ca se poate.

Frumusetea care este

Dragilor, au fost ani de zile cand Wall Street Journal a refuzat sa publice fotografii pe prima pagina. In locul lor, celebrele desene, pe care in presa romaneasca le-a adoptat mai intai ZF. Mare chestie, o sa ziceti. Snobisme, ce mare lucru daca nu aveau poze. Nu stiu daca era mare lucru, dar a fost mare lucru ca ziarul a ramas asa zeci de ani, in timp ce in jur vajaia de tabloide. Colorat, carevasazica, egal cam tabloid. In presa romaneasca, nu este suficient ca au umplut pana la refuz paginile publicatiilor. Reclamele acum vand ziarele. Cand s-a lansat, anul trecut, Millennium, toate ziarele de business si nu numai erau imbracate in Millennium. Apoi au urmat si altii sau inaintea lor vor mai fi fost si altii dar parca nu la fel de roz. Si ca rozul sa fie total, astazi, luni, 7 ianuarie, prima pagina a celui mai important si mai serios ziar de afaceri romanesc este 100% o reclama la Nivea. "Frumusetea este mai mult decat un ideal si mai mult decat o idee" etc etc etc. Personal, mi-e dor de un spot tot al ZF, marca Tempo (vezi youtube), care pozitiona ziarul intr-un anume fel, adica inteligent & cu umor, punandu-si in cap cohorte feministe cu basmale pe creier. In loc de reclama aceea, astazi, culmea, ZF gazduieste chiar pe prima pagina ditai reclama la o marca de cosmetice de ingrijire. Feminismul ala prost din 2002 a invins in 2008. Nicio diferenta intre reclamele mizerabile care iau fata cladirilor si acestea care iau fata ziarelor.

Ce-mi doresc eu mie

Eu una prefer sa-ncep anul nou asa, cum sa va zic, cu binisorul. Sau sa-l iau cu binisorul, sa nu se sperie, de-aia am si pastrat discretia asta. Acuma, dupa sapte zile, cred ca a venit momentul sa va fac o mare dezvaluire. Si anume ce-mi doresc eu mie. Anul acesta. Anul acesta eu imi doresc mie sa beau multa apa. Ceea ce va doresc si voua!

Katy=Naty

Mare atentie daca cumva mergeti la cumparaturi la Kaufland, in Praga: foarte multe produse ale fratilor Micula sunt deghizate sub nume apropiate de cele romanesti. Cum ar veni, napolitanele Naty, au devenit la ei Katy. S.a.m.d. Nu va lasati pacaliti de ambalaj, dincolo de el gasiti aceeasi chestiune chimica romaneasca. Technorati Profile

Ghici cine vine la Voiculescu?

Nici nu s-au dus bine sarmalele pe gat ca, gogaltz-gogaltz, incepura si primele zvonuri in media: "Stelica" Stelian Negrea, fostul purtator de cuvant al lui Sebastian Vladescu, ziarist de cursa scurta la ZF si Bursa, se pregateste sa revina. De data asta ca redactor-sef la viitorul cotidian de business al lui Voiculescu, al carui nume inca nu l-am aflat. Sa speram ca se va numi altfel decat ceva cu Banii, Money sau Business. Iar lui Stelica sa-i mearga, hac!, cu plin. Parerea mea.

Film de Praga

In timp ce noi ne laudam cu Cold Mountain si inca vreo doua filme care se turneaza la Buftea, Praga "fura" de sub nas Hollywoodului circa 350 de milioane de dolari din productia de film. Cu alte cuvinte, filme ca Identitatea lui Bourne sau nu stiu ce film cu Johnny Depp s-au filmat la Praga. Toate acestea se filmeaza in oras sau pe platourile aflate la cca 11 km de oras, care il au drept actionar, intre altii, pe cehul Milos Forman. Studiourile au fost fondate de tatal acestuia pe la 1920, iar dupa Revolutia de Catifea, fiul a venit si, impreuna cu alti oameni de afaceri de la Hollywood, au preluat afacerea. "La inceput ni s-a parut asa o nebunie ca n-am putut sa nu spunem da", marturisea unul dintre acestia. La inceput au avut probleme cu lipsa personalului calificat si a lipsei de vorbitori de engleza, insa lucrurile s-au schimbat mult. Praga este astazi una din cele trei locatii favorite de catre cinematograful american, alaturi de Canada si Australia. Romania si Bulgaria ar putea fi mai ieftine, dar duc lipsa de... nemti. Like always.

Personal, despre Praga

Numarul familiilor cu copii de pe strazile Pragai si cel al bisericilor pragheze te-ar face sa crezi ca aceasta natie este pioasa. Am cercetat mai adanc problema si am dezlegat misterul. In realitate, praghezii divorteaza cu aceeasi viteza cu care merg la altar: 64 de divorturi la 100 de casatorii. Cat despre biserici, ele sunt pline. Dar doar de turisti. Iar pentru ca enoriasii nu le mai calca pragul, sunt inchiriate pentru concerte de muzica clasica. Tot e bine, in Anglia bisericile intrate in faliment au fost preluate de agentii imobiliare si transformate in case de locuit sau birouri de firma.

Practic, despre Praga

Bani. A se avea in vedere un buget generos, cehii stiu sa scoata bani si din piatra seaca. De preferat sa veniti cu ei schimbati gata in coroane, pierderea e mai consistenta daca schimbati acolo.
Cazare. Nu va faceti griji, dar ocupati-va din timp. Mai ales in sezon, preturile urca drastic. Fata de la noi insa, puteti gasi numeroase pensiuni si hosteluri ieftine. La pensiunea Merlin, am stat intr-un quad room, adica doua camere cu baie comuna, cu 3.900 CZK/noapte. 25-26 CZK=1 euro. Sigur, mobila IKEA statea sa se prabuseasca, iar peretii de carton puteau fi strapunsi cu pumnul, dar noua ne-a ajuns. Confortul, ca sa parafrazam un ceh, e in alta parte.
Strazi. Se circula usor, infrastructura beton.
Berea (Pivo). Curge in valuri, preturile difera in functie de locatie. Daca bei la periferie nu inseamna neaparat ca vei bea mai ieftin. La Krcma U Parasutistu (Crasma lu' Parasutistu), in Orasul nou, pe langa pensiunea Merlin, am baut cot la cot cu muncitori burtosi, insa berea n-a fost mai ieftina de 30 CZK. In topul preferintelor lui Scoop ar fi, pe locul 1, Staropramen, iar pe locul 2, Budvar si poate pe 3 abia Pilsner Urquell. A nu se neglija microberariile. La Pivovarsky Dum, am testat berea cu aroma de cirese, o bere nefiltrata blonda si una bruna, si mi-am inmuiat buzele in absint. Ca sa intrati aici insa va trebuie musai rezervare, pentru ca turistii fac coada ca sa admire ustensilele de fabricare a berii si sa traga cu ochiul la procesul de fermentare. Nu se fumeaza decat afara.
Mancarea. Proasta. Vorbesc de mancarea cu specific ceh. Porc mult si gras, varza indulcita cu miere si niste rondele care, daca nu sunt de paine de cartof, sunt de cartof, si un sos dulce. Daca abia ai pus piciorul in Praga, e seara si esti lihnit de foame, evita crasmele din centru, s-ar putea sa ai surprize neplacute in buzunar. O portie de rata cu varza plus nelipsitele rondele de cartofi l-au costat pe Scoop in jur de 400 CZK, in prima seara, dupa care si-a bagat mintile in cap. La Pivnice U Svejku (La pivnita lui Svejk), situat pe langa Memorialul anticomunist, am fost cat pe ce sa mananc ciolan de porc, dar m-am oprit la timp pentru ca am descoperit o Paneria care mi-a umplut diminetile cu croasante delicioase si cafea (kava) buna. Bine, adica la fel de prost, dar mai ieftin, am mancat la poalele dealului din orasul vechi (Mala strana), Malostranska restaurace. Doar ca aici nu aveau bere Staropramen.
Cehi, adica praghezi. Nu dau doi bani pe turisti, doar ii exploateaza. Nu stiu engleza, par a sti germana si rusa.
Turism. Prazsky hrad/Castelul Praga te costa 350 CZK sa-l vizitezi integral, e de fapt un oras in oras. Recomandabil sa pleci dimineata din asternut, iar duminica poti sa vezi cum se schimba garda. Gradinile regale sunt inchise iarna, insa Castelul, Biserica Sf Gheorghe si Zlata ulicka (Strada aurarilor) sunt prea destul. Kafka a locuit aici, iar "Castelul" ar fi fost inspirat chiar de Castelul. Capela Betleem nu trebuie ratata, impune (ca toate catedralele gotice) prin maretie si austeritate. Nu ai cum sa eviti Muzeul figurilor de ceara, noi am incercat, dar ne-a iesit de atatea ori in cale pana cand am intrat in el (120 CZK); daca mai sunteti macar un pic copii, atunci o sa va amuze. Nu la fel de tare o sa va amuze Muzeul comunismului (180 CZK), de fapt o colectie privata inghesuita intr-un spatiu cat un apartament cu obiecte pe care mai mult ca sigur ca parintii sau rudele voastre le mai au pe acasa. Poate ca pentru turistii straini ar fi mai de interes, dar pentru cineva venit dintr-o tara cam cu aceleasi probleme, muzeul asta este un mic fasss. In schimb, merita sa dati 120 CZK la Muzeul Mucha, unde puteti vedea cateva din tablourile artistului si cateva fotografii realizata de el insusi. Veti afla ca era prieten cu Gauguin si Rodin, iar in casa artistului de la Paris fratii Lumiere au facut primele proiectii de film. N-am intrat in sinagogile din cartierul evreiesc pentru ca le vazusem pe cele de la Carcovia. In schimb cartierul evreiesc arata mult mai elegant, mai bine intretinut, cu bulevarde aerisite si cladiri care-ti luau ochii. La Cracovia, cartierul evreiesc e o ruina care seamana prea mult cu al nostru Lipscani. Am cascat gura la celebrul ceas astrologic ("doar ataaaat?!"), baut vin fiert si cascat gura la toate nimicurile turistice. Cehii exceleaza in manufactura sau cel putin asa lasa impresia.
Shopping. Cam toate magazinele occidentale sunt acolo, insa sunt scumpe. Hainele sunt urate.
Turisti. Romanii sunt peste tot, acum chiar nu mai am nicio indoiala. Si par sa aiba bani, altfel nu-mi explic isteria romaneasca pe care am auzit-o prin magazine. De fapt, faceau exact ce fac si acasa si ceea ce stiu mai bine: shopping. Multi italieni, mamma mia, rusii si rusoaicele care inca n-au invatat sa foloseasca toaletele publice, si foarte multi asiatici, dar nu doar turisti, ci deja infiltrati in servicii. Turistice, desigur.
M-am mirat teribil ca intr-un oras asa de linistit cam peste tot erau afise care ne atrageau atentia sa avem grija la buzunare. Am avut, prin urmare ne-am si intors cu ceva maruntis in portofele.