Romania de la muzeu

Daca n-ati observat, exista si o Romanie conservata la muzeu, dar pe care o regasim in cataloagele de prezentare si in pseudobrandinguri de tara. De regula, aceste albume sunt destinate strainilor, nu atat din cauza pretului adeseori prea mare cat mai ales din cauza unei realitati dupa care, oricat de mult am scotoci si suspina, nu mai exista. E realitatea tip "pe-un picior de plai/pe-o gura de rai." Am rasfoit de curand un astfel de album, intocmit de o companie petroliera rusa cu activitati in Romania. Albumul, tiparit in bune conditii grafice, era impartit pe capitole reprezentand provinciile istorice romanesti, cu ceva informatii turistice despre fiecare provincie in parte si cu fotografii reprezentand: dansuri populare, mestesuguri populare, costume populare, obiceiuri populare samd. Parca am trai intr-o tara lipsita de griji, in care toata lumea toarce, canta si danseaza. Ma enerveaza imaginea asta pasunista pe care o dam la export, pentru ca e mincinoasa si pentru ca, mincinoasa fiind, da o idee gresita despre ce-ar fi de facut si de vazut pe aici. Ca sa nu mai spun ca e kitchoasa. Iar daca si strainii scot acelasi gen de albume despre noi, asta inseamna ca deja minciuna s-a propagat. Noroc cu stirile calatoare care spun ca de capul nostru ar mai fi si altceva oricat de bun sau de rau.