Back in business!

Cum harta crizei a ajuns si in sertarul amnezic al lui Noicanimeni, am hotarat sa las familiei macar impresia ca am o ocupatie si ca nu ma port deja ca un somer. Prin urmare, iata-ma, back in business, fie el si cu o clientela de 5-7 musterii pe zi. E destul de misto sa nu faci nimic si business-ul sa mearga, cine mai poate sa se laude cu asa performante zilele astea? Tu vrei sa-l omori, dar el nu te lasa sa traiesti, vorba aia. Pe vremea cand scriam zilnic, mama imi aducea mancarea la tastatura, plina de repros: "saracu, cat de mult se speteste muncind, mai fa si tu o pauza, nu vezi ca te-ai galbejit, mai iesi si tu la un suc". Ba o auzeam cum se cearta cu nebunul de deasupra ca iar da gauri in pereti cand "lumea munceste". In ultima vreme insa incepuse sa ma cam evite si sa-mi arunce priviri banuitoare. "Nu cumva ai intrat in criza?" Ei, bine, ba da, in criza sunt, si sunt mandru de criza mea. Pai cum asa? Uite-asa: ma bucur de pe-acum ca o sa pot sa povestesc nepotilor, la pensie, cum am apucat marea criza. O sa fiu un erou al nepotilor mei, care se vor mandri cu un bunic care a mai apucat sa vada o cometa, sa traiasca o explozie nucleara, o revolutie si mai stiti voi ce. Mai ce?