Meet Nae

Miercuri, 12 martie, orele 20.00, la Institutul francez, Nae Caranfil vorbeste despre ultimul sau film, Restul e tacere. Mi-a fost frica sa-l vad pana acum, gandindu-ma fie si doar la o posibila drama pe care Nae o lua in calcul, atunci cand filmul se pregatea sa iasa in lume. Invitat in emisiunea lui Catalin Stefanescu de pe TVR1, regizorul a marturisit ca ar suferi ingrozitor daca filmul sau nu ar placea publicului (atentie, nu criticii sau festivalurilor!). Am citit cateva cronici care vorbeau despre faptul ca filmul s-ar fi copt cam prea mult inainte de a fi facut, dat fiind ca ideea lui a incoltit prin 1984, dar abia acum a putut fi dusa la bun sfarsit. Altele, cum a fost inclusiv editorialul lui CTP de ieri, in Gandul, vorbesc despre un film 100% Nae. Chiar daca a trecut ceva vreme de la Filantropica pana azi, mi-amintesc ceva ce in alta parte nu am vazut in cinematografia romaneasca: dorinta de a re/da glamourul Bucurestiului (din nou apel la memorie: regizorul povestea ca la filmarile de noapte pentru Filantropica uda caldaramul ori de cate ori era nevoie pentru a-i reda lumina si stralucirea!), mai cu seama intr-o perioada in care predomina estetica uratului. Nu sunt pentru arta senina, neproblematica (-zanta), insa de acel Bucuresti, de care atat de putini isi amintesc incat uneori incepi sa te indoiesti ca ar fi existat vreodata, de acel Bucuresti ne e foarte dor. <<„Restul e tăcere” este şi filmul unei Românii aproape şterse din memoria colectivă. România marilor gesturi şi marilor prăbuşiri, a onoarei şi abuzului cu zâmbetul pe buze, a Parisului de vis, România revelaţiei la o halbă de bere băută spovedit, a monoclului şi pălăriilor purtate de femei frumoase, marcate de viciu şi destin, România râsului melancolic cu melon şi baston,>> spune tot CTP. Vom reveni cu amanunte.