22 pentru Romania

Alexandra Noica-Wilson, spuneam intr-un post recent, nu si-a mai vazut tatal decat de trei ori dupa ce a plecat cu mama si fratele in Anglia. Cei doi se reintalnesc, in Romania, pe raftul bibliotecii mele! Este binecunoscut proiectul lui Constantin Noica de a descoperi 22 de tineri geniali, cat doua echipe de fotbal, care sa fie antrenati din punct de vedere intelectual vreme de doi ani, dupa care sa fie trimisi sa-si desavarseasca studiile sau sa-si admita limitele. Era convins ca se poate si ca e pacat de irosirea inteligentei prin catune uitate de lume. "Daca am putea gasi samanta cea buna! Douazeci si doua de boabe numai!" Tot Noica ne pune pe ganduri cand vorbeste despre modelul Cantemir in cultura romana. Ce spune el? Pornind de la o carte pe care ar fi trebuit s-o citim in scoala, Descriptio Moldaviae, Noica face o demonstratie simpla. Cantemir, spune el, era impotriva felului nostru de a scrie. Adica normal i s-ar fi parut carturarului sa vorbim cu verb la urma, precum germanii, pentru ca in felul acesta am fi avut timp sa ne pregatim ideea. Asa, frazele noastre sunt niste carpeli: mai adaugam un atribut colea, un complement dincoace si gata-i fraza. Or cineva care se exprima peticit, nu poate decat sa gandeasca la fel. Pornind de la Cantemir, Noica ajunge la idealul in cultura romana: Cantemir, Eliade, Enescu. Dar, atrage el atentia, toti acestia si altii ca ei, au putut sa scrie si sa spuna despre orice fara sa exceleze in nimic. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca idealurile noastre in cultura sunt lautaresti. Ca avem idoli care canta dupa ureche despre aproape orice, iar tot ce putem face este sa ne resemnam, desi la Noica nu a existat niciodata resemnare, cu gandul ca avem o cultura care sta sub semnul lui a fost sa fie, va fi fost sa fie, va fi fiind. Nimeni nu-si permite sa se joace cu asa verb serios! Cum ar veni, avem potential, ceea ce e bine, dar niciodata nu vom putea sa finalizam. Prin urmare ramanem o vesnica tanara speranta. Mai mult, in Despre lautarism, Humanitas 2007. Dar si mai bine zice Andrei Terian aici http://www.zf.ro/print_153457.html.