Sa mai si citim

Dilemateca de decembrie ii intreaba pe cativa oameni de litere ce carte ar face cadou de Craciun. Unii isi recomanda propria carte, altii carti la moda, iar altii carti surprinzatoare. Dar cum inainte mult mai este, zic sa mai si citim inainte sa cadorisim. O lectura numai buna pentru o calatorie cu trenul zapezii pana la Sinaia ar putea fi carticica Alexandrei Noica-Wilson (Treziti-va, suntem liberi!). Fiica a lui Constantin Noica, autoarea relateaza momentul emigrarii din Romania alaturi de mama si fratele Razvan (azi Pr Rafail Noica), despre vacantele minunate pe care le-a avut la Campulung Muscel, unde Noica avea domiciliu fortat, dar si despre jocurile din satul prapadit de langa Bucuresti unde se vazusera nevoiti sa locuiasca. Provenind dintr-o familie cu radacini nobile, doamna Wilson- Noica ne poarta in timp, la Sinaia, inainte ca fosta "Perla a Vaii Prahovei" sa devina locul de prost gust, accesibil oricui, de astazi.
Dupa plecarea din Romania, autoarea avea sa-si vada tatal de trei ori, de doua ori acasa, in Anglia si o data la Paris. La Paris a fost un regal, dat fiind ca a fost martora la intalnirea celor trei titani: Noica, Cioran, Eliade. Amintirile despre Noica si despre Romania sunt de o tandrete induiosatoare. Sa vedem cum manca Noica niste cartofi prajiti cruzi, gatiti de fetita de sapte ani: "Cu politetea desavarsita care il caracteriza, tata i-a mancat pe toti, declarand ca sunt foarte gustosi. Imi aduc aminte cu atata dragoste de acele momente, de dezamagirea pe care am incercat-o eu si de imperturbabila politete aratata de tata, incat, dupa atata vreme, inca mi se strange inima de emotie..."
Cum zic, numai buna de citit intr-un tren de placere. A, iar daca ajungeti la Sinaia, uitati-va atent dupa doua vile frumoase: Vila Carola si Vila Wendy. Intaia e usor de reperat, a doua s-ar vedea daca s-ar indeparta zugraveala. Vila Carola a fost proiectata de Wilhelm Doderer, arhitectul de la Peles. Frumos, nu?